Moneda în viziunea doctrinei monetariste

1.Introducere

„Cât timp moneda – ca instituCie si ca

tehnicÎ – nu va fi emancipatÎ de

influenCele nocive si nu-si va dobândi

autonomia indispensabilÎ unei

gestiuni scrupuloase si severe, ea

nu-si va îndeplini eficient si corect

importantele sale funcCiuni.”

V.Jinga

ApariCia si rapida extindere a doctrinei keynesiste a constituit un important

moment de referinCÎ în gândirea si , deopotriva, în acCiunea economicÎ, marcându-le

pentru o lungÎ perioadÎ de timp.

O datÎ cu Keynes, liberalismul tradiCional a primit o puternicÎ loviturÎ. Curentul

intervenCionist, dirijist, care-si avea izvoarele în opera lordului de la Cambridge,

câstigÎ tot mai mult teren. Timp de mulCi ani politica monetarÎ a fost consideratÎ un

lucru depÎsit , iar monedei nu i se acorda prea multÎ importanCÎ. Ceea ce conta în

primul rand erau politica bugetarÎ si cheltuielile publice.

Începînd cu a doua jumÎtate a anilor ’50 , liberalismul cunoaste o adevÎratÎ

“revitalizare teoreticΔ, o înviorare semnificativÎ.

În procesul de închegare a neoliberalismului monetarist un moment semnificativ la

constituit publicarea, în aceastÎ perioadÎ , su îngrijirea profesorului Milton

Friedman , a unui volum de Studii de teorie cantitativÎ a banilor, care avea sÎ

marcheze începutul afirmÎrii unei noi conceCii asupra mecanismului de funcCionare a

economiei. Are loc repunerea în scenÎ a monedei si a politicii monetare. Se cautÎ a se

4

demonstra cÎ variaCiile cantitÎCii de bani pot avea efecte asupra cererii globale , chiar

dacÎ nu afecteazÎ rata dobânzii. Asa cum aratÎ Milton Friedman: “aceastÎ

descoperire repune în discuCie postulatul de bazÎ al teoriei keynesiene”1.

Destul de rapid, noua doctrinÎ monetaristÎ a cÎpÎtat o largÎ popularitate, în pofida

opoziCiei “keynesienilor ireductbili”(M.Friedman), a unei puternice reacCii critice din

partea unor economisti de mare reputaCie , devenind o problemÎ centralÎ a

macroeconomiei.

În cursul anilor ’70 , monetarismul a ocupat un loc din ce în ce mai important în

dezbaterea publicÎ , iar la ora actualÎ el se gÎseste – în opoziCie directÎ cu

neokeynesismul – în centrul aceleeasi furtunoase dezbateri asupra politicii

economice de urmat, în majoritatea CÎrilor dezvoltate . Milton Friedman si Friederich

von Hayek, ambii laureaCi ai Premiului Nobel pentru economie, îi sunt principalii

mentori spirituali.

2.Tezele fundamentale ale teoriei monetariste

Monetarismul are la bazÎ vechea teorie cantitativÎ a monedei - care susCine

existenCa unui effect direct proporCional al modificÎrii masei monetare asupra

nivelului preCurilor - dezvoltatÎ de o serie de mari economisti ca Walras, Irving

Fisher, sau reprezentanCii scolii de la Cambridge: Alfred Marshall si A.C.Pigou.

În esenCÎ , monetarismul este o teorie si o politicÎ monetarÎ care atribuie

modificÎrii masei banilor în circulaCie o importanCÎ centralÎ, decisivÎ chiar, în

mersul activitÎCii economice si în stabilirea nivelului preCurilor.

Monetarismul susCine cÎ echilibrul economiei de piaCÎ s-ar realiza aproape

automat, printr-un control oficial al masei banilor în circulaCie, admiCându-se o

crestere anualÎ a ei cu un anumit procent (5-6% în varianta Friedman).

Asa cum aratÎ Costin C. KiriCescu “monetarismul se sprijinÎ pe douÎ

considerente:

1M.Friedman, Inflation et systemes monetaires , C