Moneda și Evoluția Sa

1. ETIMOLOGIE ŞI DEFINIŢII

1.1 Etimologie

Cuvântul „monedă” provine din latinescul moneta, derivat din verbul moneo (a avertiza), care înseamnă „aceea care avertizează”. Primul atelier monetar a apărut în anul 269 Î. Hr. pe Capitoliu din Roma, lângă templul zeiţei Junona, soţia lui Jupiter. Se consideră că gâştele sacre ale templului ar fi atenţionat romanii de asaltul galilor şi astfel Roma a fost salvată. De aici, zeiţa ar fi primit supranumele de moneta, termen ce ulterior a fost atribuit şi atelierului şi apoi a patruns în vorbirea curentă.

1.2 Definiţii

În accepţiune restrictivă, moneda este o piesă de metal (aur, argint, cupru etc.) sub formă de disc plat, folosită ca mijloc de circulaţie, de plată şi de tezaurizare. Reprezintă doar un anumit fel de bani – piesele de metal cu valoare proprie deplină sau inferioară valorii nominale (moneda divizionară), cu greutatea şi aliajul stabilit de legea ţării emitente. Pe ambele părţi prezintă efigii şi inscripţii, iar pe muchie zimţi sau inscripţii, pentru a evita deteriorarea sau falsificarea acesteia. Valoarea nominală a monedei este superioară valorii proprii şi este emisă / bătută de către o autoritate monetară (în general banca centrală).

În prezent, noţiunea de monedă este folosită în sens larg şi cuprinde şi biletele de bancă şi banii de cont.

Astfel moneda apare ca un ansamblu al mijloacelor de plată direct utilizabile pentru a efectua plaţile pe piaţa de bunuri şi servicii; activ care poate fi deţinut, schimbat, împrumutat şi conservat.

1.3 Diferenţele dintre bani şi monede

În limbajul curent, atât banii cât şi monedele au o interpretare asemănătoare. Definiţia din DEX pentru bani este următoarea: BAN, bani, s. m.- 1) Marfă îndeplinind funcția socială de echivalent general al tuturor mărfurilor în procesul de schimb. 2) Monedă sau bancnotă, îndeplinind funcția socială de mijloc de schimb și de plată (a mărfurilor).

Pe de altă parte, conform dicţionarului Larousse, moneda reprezintă piesa de metal batută de autoritatea suverană pentru a servi ca mijloc de schimb.

Totuşi, noţiunea de ban este mai cuprinzătoare şi mai veche decât cea de monedă, aceasta din urmă reprezentând doar un anumit tip de bani – piesele metalice. De asemenea, banii sunt o marfă, un bun economic, rezultat al unor legi obiective, pe când moneda este un acord de voinţă dintre oameni şi presupune existenţa autorităţii emitente care decide asupra caracteristicilor monedei.

2. CARACTERISTICILE MONEDEI

Principalele caracteristici ale monedei sunt următoarele:

- portabilitatea: se referă la faptul că forma banilor trebuie să permită o manipulare facilă. Comerţul ar fi direct afectat dacă această condiţie nu ar fi indeplinită. Bancnotele sunt uşor de transportat, iar sistemul de plăţi prin cec permite ca depozitele bancare să fie uşor transferate, indiferent unde se află beneficiarii plăţilor.

- durabilitatea: banii nu trebuie să se deterioreaze rapid sau să fie perisabili, deoarece nu ar putea acoperi intervalul dintre cumpărare şi vânzare, efectuarea plăţii şi utilizarea ulterioară a acestora pentru noi achiziţii. În acest sens, banii trebuie să fie durabili atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere al stabilităţii valorii.

- divizibilitatea: banii trebuie să fie divizibili, pentru a fi utili şi în cazul tranzacţiilor de valoare redusă (plăţi de valoare mai mică sau pentru a da rest). În perioada în care se foloseau monedele de aur, această problemă era rezolvată prin folosirea altor metale cu valoare unitară mai mică (argint, cupru). În cazul bancnotelor, problema este rezolvată prin gama valorilor nominale, exprimate în unităţi monetare, precum şi prin moneda divizionară. Banca centrală asigură o structură adecvată a masei monetare pe cupiuri (valori nominale).

- omogenitatea (uniformitatea): unităţile monetare care descriu aceeaşi valoare trebuie să fie identice. Cu alte cuvinte, o bancnotă de o anumită mărime (cupiură) trebuie să aibă aceeaşi putere de cumpărare ca orice altă bancnotă reprezentând aceeaşi cupiură (să aibă o valoare reală egală).

- uşurinţa identificării (recognoscibilitatea): pentru a fi acceptaţi în tranzacţii, banii trebuie să fie uşor de recunoscut. De asemenea, bancnotele moderne includ şi elemente de siguranţă pentru a reduce posibilitatea falsificării acestora.

- acceptabilitatea: reprezintă o caracteristică a monedei, indiferent de forma acesteia şi de perioada de timp în care a circulat. Aceasta trebuie să fie general acceptată în schimbul oricărui bun sau serviciu şi să ofere încredere utilizatorilor. Acceptabilitatea este baza lichidităţii.

- stabilitatea: Banii sunt mai puţin acceptaţi dacă, datorită inflaţiei ridicate, oamenii se îndoiesc de puterea lor de cumpărare. Dacă moneda este utilizată ca rezervă a valorii sau ca standard al plăţilor amânate, este important ca valoarea monedei să nu prezinte fluctuaţii semnificative.

- cantitatea limitată(raritatea): exprimă sintetic relaţia dintre raritatea resurselor economice şi tendinţa de creştere nelimitată a necesităţilor social-umane. Primele forme de bani au avut această caracteristică, marfa care indeplinea rolul de bani fiind limitată.