Oportunități și limite ale integrării - sectorului bancar românesc în sistemul bancar european

INTRODUCERE

Contextul istoric, economic şi social al fiecărui stat a influenţat de-a lungul timpului modul şi structura de funcţionare a sistemului bancar şi a pieţei bancare. Odată cu dezvoltarea capitalismului, a producţiei industriale şi a comerţului, comerţul de bancă şi sistemele bancare naţionale au cunoscut şi ele o dezvoltare remarcabilă începând cu secolul al XX-lea.

Prin activitatea desfăşurată de către bănci, este influenţată întreaga viaţă economică contemporană, practic nemaiexistând domeniu al vieţii economice şi sociale care să nu aibă tangenţă cu activitatea bancară.

Banca Naţională a României (BNR) a fost supusă în ultimii ani unui proces de transformare, manifestat în principal sub acţiunea a trei factori:

-reorganizarea băncii centrale prin tranziţia de la sistemul de tip„monobancă”, centralizat, la modelul de bancă centrală specific economiei de piaţă;

-adoptarea acquis-ului comunitar şi eforturile de îndeplinire a

criteriilor de convergenţă nominală şi reală, în perspectiva integrării ţării noastre în Uniunea Europeană (UE) şi adoptarea monedei unice;

-adaptarea funcţionării BNR la unele cerinţe şi acorduri adoptate la nivel internaţional.

Restructurarea şi reformarea sistemului bancar trebuie să aibă în vedere în cea mai mare măsură, creşterea capacităţii acestuia de a potenţa finanţarea proceselor economice generatoare de creştere economică, aceasta reprezentând singura modalitate de a reduce decalajele existente între România şi ţările comunitare.

În cadrul acestui proiect, îmi propun să surpind principalele oportunităţi pe de-o parte, ale integrării sectorului bancar din ţara noastră în cadrul sistemului bancar european, iar pe de altă parte, limitele, obstacolele întâmpinate de către băncile româneşti în alinierea la standardele europene.

Problema principală este aceea că, piaţa bancară nu traversează o criză de lichiditate, ci una de încredere, existând bănci care deţin suficientă lichiditate şi suficiente titluri de stat, însă în acelaşi timp, sunt şi bănci care nu au de nici unele. Efectele acestui lucru duc la impresia că piaţa nu este lichidă.

Deşi se preconizează că România va depăşi criza doar în cursul anului curent, se consideră totuşi că oferă mai multe oportunităţi ca alte state din Uniunea Europeană şi că reprezintă una dintre cele mai solide ţări din punct de vedere al sectorului bancar.

1. SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE

Sistemul bancar românesc trece printr-o continuă perioadă de restructurări şi reforme. Se impune faptul ca băncile să ştie cum să-şi gestioneze resursele, cum să-şi îmbunătătească portofoliul de produse şi servicii astfel încât să facă faţă tuturor categoriilor de agenţi economici de pe piaţă. Deşi începută, reforma în sistemul bancar trebuie să continue până în momentul în care să fie înlăturate: riscurile inerente activităţii bancare, activitatea bancară defectuoasă, constrângerile financiare, fluctuaţiile activităţii economice şi până când cadrul legal şi instituţional să dea posibilitatea unei funcţionări fluide şi eficiente a acestui sistem, deoarece un sistem bancar nesănătos poate fi cauza unei restrângeri a creşterii economice, a unor costuri fiscale ridicate care pot duce la efecte nefavorabile asupra mediului extern şi asupra imaginii ţării.

Un alt element de o importanţă majoră, este procesul de globalizare, care a cuprins şi sistemul bancar, activitatea financiar-bancară devenind asfel unul dintre domeniile de vârf ale acestui proces, proces care se referă la eliminarea barierelor din calea comerţului şi investiţiilor internaţionale în domeniul producţiei şi circulaţiei bunurilor, al operaţiilor financiare şi bancare, funcţionarea economiilor naţionale în cadrul unor organizaţii integrate. Acest fenomen a trecut prin câteva etape ale lansării sale, de la operaţiuni simple la operaţiuni sofisticate, având ca şi efect creşterea inovaţiei în domeniul bancar.

Apar noi produse şi servicii care au durată de viaţă scurtă, în locul lor apărând alte produse şi servicii din ce în ce mai sofisticate, care trebuie să facă faţă nevoilor diversificate ale populaţiei şi ale agenţilor economici.

Sectorul bancar românesc evoluează înspre un concept de sistem bancar al viitorului, în care discreţia în domeniul gestionării banilor este recunoscută şi unde serviciile oferite clienţilor cu ajutorul telecomunicaţiilor sunt tot mai diversificate şi tot mai complexe.

Preocupările actuale şi de perspectivă privind dezvoltarea regională la nivel naţional şi evoluţia internă de până acum a pieţei bancare româneşti aduc în atenţie principalele elemente care pledează pentru adoptarea unei strategii regionale în domeniul bancar şi implicit a unor politici similare de produs şi de reţea: