Organizarea gestiunii financiare la Primăria Câmpulung Moldovenesc

Cap 1. Organizarea si funcţionarea Primăriei Mun. Campulung Moldovenesc

1.1. Scurt istoric

De-a lungul Evului Mediu, administrativ, Moldova a fost împărţita în ţinuturi. Ocolul Câmpulungului era cuprins în cel al Sucevei. Cu toate acestea a avut o istorie proprie, independenta de ţinutul din care facea parte, bucurându-se de o anumită autonomie faţa de domnia ţarii. Cei ajunşi la domnie daca nu respectau libertăţile tradiţionale ale ţăranilor sau le lezau demnitatea lor de răzeşi erau alungaţi din funcţie. Din al doilea deceniu al veacului XVIII-lea, aceasta autonomie a fost îngustată de principiile fanariote. In noile condiţii social-economice şi politice, câmpulungenii au mai cedat ceva din pretenţiile lor, dar cât le-a convenit, în raport cu necesitătile vieţii economice şi administrative. Ocolul era cârmuit de un sfat obştesc având în frunte vornici domneşti. Sfatul era ales de obşte dintre oamenii instăriţi şi cu autoritate, care se bucurau de încrederea şi respectul locuitorilor.

Sfatul Ocolului rezolva toate problemele cârmuirii, dar când era vorba de hotărâri importante de interes major pentru întregul ţinut, colabora cu sfaturile satelor libere şi manăstireşti. Primul dregător cu titlu de vornic apare în 1596.

Sfatul avea atribuţiuni politico-administrative, militare si diplomatice pe lânga cele fiscale, judecătoresti şi de pază a hotarului. În primul rand s-a îngrijit de administrarea Ocolului, de executarea ordinilor primite de la domnie, de solutionarea problemelor social-economice ale locuitorilor, începand cu modul de folosinţă a fâneţelor şi păşunilor individuale şi obştesti, baza existenţei populaţiei. Obştea, de fapt, exercita dreptul de proprietate asupra întregului pământ, indiferent daca se afla în proprietate colectivă sau individuală. In aceasta situţie cârmuirea Ocolului a dispus de modul de repartizare şi folosire a pădurilor, a fâneţelor şi păşunilor devălmaşe, de vânătoare si de pescuit, de respectarea legilor nescrise în ceea ce priveşte transmiterea dreptului de proprietate sau moştenire a bunurilor materiale şi în special a pământului. Pentru populaţie, sfatul a constituit chezăşia respectării obligaţiilor care decurgeau din documente.

In anul 1980, Câmpulungul a devenit capitănie district. Vechiul Ocol, întrucât s-a lărgit devenind district nemţesc, în frunte cu căpitan de district numit Bezirkshauptmann. Cel dintâi căpitan pare să fi fost Iosif Kochanovschi, polon, al carui frate ajunge mai tarziu primar al oraşului Cernăuţi. Pentru buna funcţionare a căpitaniei districtuale s-a construit în 1985 un sediu nou. Clădirea a adăpostit Căpitănatul Districtual sub regimul austriac, pănă la Marea Unire din 1918, apoi Prefectura judeţului Câmpulung, până la reforma administrativ teritorială din 1950, Sfatul Popular al raionului Câmpulung, până in 1968 când s-au desfiinţat regiunile şi raioanele şi s-a revenit la sistemul de judeţe.

Căpitanii districtuali erau funcţionari de carieră, exponenţi ai administraţiei provinciale şi centrale. Ei puteau avansa pana la demnitatea de consilier.

În aproape toate situaţiile întâlnite de-a lungul timpului, la instituţia administraţiei locale, primarul, în exercitarea funcţiei sale, a fost tutelat sau secondat de un organ colectiv care s-a numit : Consiliul Comunal, Consiliul Popular sau Consiliul Local.

Consiliului îi revine atributul decizional în toate problemele importante ale localităţilor. Puterea lui era întărită sau estompată de factorul politic diriguitor (la putere) în epoca respectivă.

Atât consiliile cât şi primarii se aleg de către cetăţenii cu drept de vot din localitate. Situaţii excepţionale n-au lipsit şi implicit numiri de primari şi consilieri de către cei îndreptăţiţi să aplice politica guvernamentală în teritoriu, adică prefecţii. Unii dintre primarii Câmpulungului au îndeplinit această demnitate în mai multe rânduri. În cele ce urmează vom face distincţia dintre administraţia publică centrală şi administraţia publică locală. Distincţia dintre Administraţia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea mai multor criterii cumulative. Ele au în vedere competenţa teritorială şi materială a organelor ce compun administraţia publică şi natura interesului pe care il promovează. Astfel, administraţia publică centrala îşi exercită competenţa teritorială la nivelul întregului teritoriu naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor administrativ teritoriale în care au fost alese autorităţile respective. Pe de altă parte, organele ce compun administraţia publică centrală dispun fie de competenţă materială generală – Guvernul, pe când autorităţiile locale au o competenţă materială ce se circumscrie în jurul realizării interesului local. Nu în primul rând, în timp ce administraţia centrală promovează interesul general – naţional , cea locală promovează interesul localităţii respective. Autorităţile administraţiei publice în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii.

În prezent, ca autorităţi ale administraţiei publice locale care rezolva treburile publice din municipiu, în condiţiile legii sunt : Consiliul Local si Primarul.

Consiliul Local este compus dintr-un număr de consilieri pe care legea îi determină în funcţie de numărul populaţiei unităţii administrativ – teritoriale. Ei aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale.

Consiliul local ca autoritate deliberativă, este un organ colectiv de conducere care îşi exercită atribuţiile în principal prin adoptarea unor acte normative, denumite hotărâri.