Organizarea și Conducerea Gestiunii Financiare la o Instituție Publică Tribunalul Județean Bacău

CAPITOLUL 1. PARTEA INTRODUCTIVĂ

1.1 Scurt istoric

Forme de organizare judecătorească datează încă din cele mai vechi timpuri. Instanţele de judecată au existat în fiecare dintre cele trei provincii istorice româneşti având denumiri diferite.

Istoria modernă a organizării instanţelor judecătoreşti începe în anul 1865, 4 iulie, când a fost reglementată, adoptată prima lege de organizare judecătorească din Principatele Române. Astfel această lege prevedea că instanţele de judecată sunt:

a) Judecătoriile de plasă;

b) Tribunalele judeţene:

c) Curţile de apel;

d) Curţile de jurii – în materie criminală;

e) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

După realizarea Marii Uniri din anul 1918 vechea lege de organizare judecătorească nu mai era actuală, realităţile se schimbaseră. Astfel încât s-a procedat la adoptarea în anul 1924 a unei legi de organizare judecătorească, care a realizat unificarea organizării judecătoreşti a României. Potrivit acestei legi instanţele de judecată erau următoarele:

a) Judecătoriile : urbane, rurale, sau mixte;

b) Tribunalele : instanţele mixte de prim grad şi de apel în fiecare capitală de judeţ funcţionând un tribunal cu una sau mai multe secţii ;

c) Curţile cu juraţi , câte una pe lângă fiecare tribunal cu competenţă de ordin constituţional ;

d) Curţile de apel, 12 pentru toată ţara;

e) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La adoptarea Legii de organizare judecătorească din august 1938 au fost prevăzute următoarele organe judecătoreşti:

a) Judecătoriile comunale şi judecătoriile de pace;

b) Tribunalele organizate la nivelul judeţelor;

c) Curţile de apel în număr de 12;

d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

După 1945 odată cu instaurarea regimului comunist în România a fost schimbat şi modul de organizare al instanţelor judecătoreşti. Principala consecinţă a fost pierderea acestora faţă de celelalte puteri de stat şi trecerea acestora în subordinea statului. Atât Constituţia cât şi Legea nr. 58/1968 disting următoarele instanţe judecătoreşti:

a) Judecătorii;

b) Tribunale judeţene;

c) Tribunale militare;

d) Tribunalul Suprem.

În prezent, organizarea instanţelor de judecată este reglementată de legea nr. 92/ 1992 modificată în 1996 ea prevede următoarele instanţe:

a) Judecătorii;

b) Tribunale judeţene;

c) Curtea Supremă de Justiţie;

d) Tribunale militare;

1.2 Organizarea propriu – zisă

La nivelul judeţului Bacău există următoarele instanţe judecătoreşti:

1. Judecătorii : Bacău, Oneşti, Moineşti, Podu Turcului, Buhuşi;

2. Tribunalul judeţean Bacău;

3. Curtea de Apel (cuprinde judeţele Bacău şi Neamţ).

Între cele trei instanţe există relaţii de colaborare şi relaţii de subordonare. Practic, preşedintele Curţii de Apel este şeful tuturor instanţelor din judeţ. Fiecare dintre aceste instanţe au în subordine compartimente diferite :

1. birou executări penale;

2. grefieri de şedinţă;

3. grefieri – dactilografi;

4. arhivă;

5. registratură;

6. aprod;

7. birou executări civile;

Toate acestea se găsesc şi la Judecătorie şi la Tribunal, iar la Curtea de Apel mai apare şi o bibliotecă. La Tribunalul Judeţean este organizat şi compartimentul financiar – contabil, condus de un director. Ca mărime, cea mai numeroasă instanţă din punct de vedere al personalului este Judecătoria apoi Tribunalul Judeţean şi Curtea de Apel .

În continuare prezentăm organigramele Judecătoriei, Tribunalului Judeţean şi a Curţii de Apel.