Organizarea și funcționarea instituției publice - Mihail Jora - Bacău

1.1. Scurt istoric

Cultura, în sensul cel mai general, reprezintă o modalitate de existenţă, evaluare şi acţiune, împărtăşită de o colectivitate şi transmisă din generaţie în generaţie. Ea cuprinde totalitatea rezultatelor creativităţii şi exprimării spirituale şi materiale a grupurilor sau indivizilor, care marchează atât modul de viaţă, cât şi modul de gândire al omului, provocând astfel apariţia culturii personale a fiecărui individ care intră în legătură cu această totalitate. Văzută ca o sumă a credinţelor, valorilor şi obiceiurilor, ea serveşte la modelarea comportamentului membrilor societăţii.

Pentru instituţiile de stat, activitatea culturală nu are un scop lucrativ, ele nefiind guvernate de principiul gestiunii economice şi al economiei financiare. Prin acestea, statul acţionează în vederea promovării unor politici culturale, ca mijloc de a menţine integritatea, de a susţine un stil de viaţă caracteristic propriului popor.

Instituţia muzicală, care va deveni mai târziu Filarmonica de Stat Bacău, ia fiinţă în anul 1954, din iniţiativa Sfatului Popular Regional Bacău. Această instituţie muzicală s-a născut din dragoste pentru artă a unui grup de intelectuali băcăuani. În perioada anilor l954-l955, instrumentiştii erau remuneraţi numai din încasările de la concertele susţinute.

La 1 aprilie 1956 unitatea primeşte titulatura de Filarmonica de Stat Bacău. Apoi conform art.1 al Deciziunii nr.2266 din 16 octombrie 1956 – Orchestra Simfonică a Sfatului Popular Regional Bacău şi Orchestra Populară a Sfatului Popular Bacău va fi îndrumată şi subvenţionată direct prin organele Sfatului Popular Regional Bacău.

Orele de muncă, concertele susţinute la sediu, şi în deplasare, meritele profesionale, competenţa şi seriozitatea aduc orchestrei simfonice şi dirijorilor săi, înainte de 1989, medalii, titluri şi premii deosebit de importante. Evenimentele politice marchează atât existenţa, dar mai ales modul de gândire. Ce era preţios şi onorabil într-o anumită perioadă, devine opusul într-o alta. Aceste medalii, titluri, ordine acordate unui individ sau unei colectivităţi înainte de 1989 nu mai pot fi nici măcar amintite, deşi ele nu au fost acordate de oamenii politici ai vremii, ci de personalităţi proeminente din domeniul respectiv. Ele trebuiesc menţionate, pentru faptul că în spatele lor sunt ore şi zile de muncă şi de migală asupra unor partituri deloc uşoare, ore şi zile întregi de efort şi studiu pentru a le stăpâni şi reda cât mai aproape gândirea creatorului care le-a zămislit.

Din septembrie 1980 în fiecare început de toamnă fără întrerupere, Enescu este sărbătorit la Tescani, în Festivalul “Enescu – Orfeul Moldav”. Începând cu acest an, se intensifică mult activitatea artistică a instituţiei pentru a putea face faţă financiar indicelui tot mai mare de autofinanţare. Se organizează concerte cu programe speciale, foarte diversificate, pentru atragerea unui public cât mai numeros spre sala de concerte. Pentru a putea face faţă multitudinii de concerte cu cheltuieli cât mai mici, mulţi instrumentişti din orchestra, foarte buni muzicieni, urcă pe podiumul solistic. Datorită lor şi a altor oameni capabili în organizarea unor activităţi extrasimfonice, concerte şi spectacole de alt tip decât cel specific, s-a putut supravieţui material în condiţiile în care subvenţia de stat era doar de 13%.

In 23 mai 1983 se inaugurează noua sală “ATENEU” construită în str. Războieni 22. Munca prodigioasă depusă de către colectiv este benefică atât din punct de vedere material, dar mai ales din punct de vedere spiritual.

Activitatea concertistică este exprimată prin concerte simfonice săptămânale (stagiuni permanente), concerte camerale, recitaluri instrumentale, concerte vocal-simfonice (cu profil de operă şi operetă), concerte educative pentru elevi şi studenţi.

Acestora li se adaugă concerte extraordinare, în care sunt invitaţi interpreţi români şi străini de notorietate internaţională.