Paradisuri Fiscale din Europa

CAP. 1. NOȚIUNI TEORETICE DE PARADIS FISCAL

1.1. Concept, caracteristici clasificare

Paradisul fiscal este un termen generic care definește “un stat, o țară sau un teritoriu care practică impozite de nivel redus sau chiar zero, oferind în același timp o legislație stabilă, condiții economice bune și o rată scăzută a corupției, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, o țară care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a anumitor activități economice specifice.”

Principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale sunt :

a) Impozite scăzute sau chiar inexistente asupra veniturilor atât pentru persoane fizice cât şi juridice; b) Protecţia prin lege a operaţiunilor financiare sau comerciale şi refuzul de a coopera cu fiscurile străine - un paradis financiar propice spălării banilor proveniţi din orice trafic; c) Dispun de acorduri fiscale în vederea evitării dublei impuneri a veniturilor cu ţările industrializate; d) Aceste entităţi pentru a asigura un regim fiscal privilegiat îşi adaptează permanent legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia acesteia în plan international; e) Dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementări restrictive şi constrângeri, care asigură rapiditatea operaţiunilor înăuntrul şi-n afara graniţelor.

Clasificarea paradisurilor fiscale are în vedere :

1) Paradisuri fiscale principale : a)Zero havens - “țări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor și creșterii de capital pentru persoanele fizice. Exemplu : Bahamas, Bahrein, Bermude, Insula Cayman, Nauru, Saint-Vincent, Turks şi Caicos, Vanautu, Principatul Monaco; b) No tax on foreign-income tax haven - impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o bază teritorială. Exemplu : Costa Rica, Hong-Kong, Liberia, Filipine, Marea Britanie pentru societăţile rezidente;

c) Low tax havens - cotele de impunere sunt foarte scăzute (reduse) datorate acordurilor fiscale privind evitarea dublei impuneri cu țări în care fiscalitatea este ridicată. Exemplu : Cipru, Insulele Virgine Britanice, Liechtenstein, Elveţia, Jersey, Insula Man, Irlanda; d) Țări care oferă avantaje specifice societăților de tip holding sau offshore - reduceri parțiale de impozit pe profit. Exemplu : Luxemburg, Singapore, Ţările de Jos, Antigua, Barbados, Grenada, Belize, Jamaica; 2) Paradisuri fiscale secundare : a) Țări mici - caracterizate printr-o suprafață mică și o populație redusă care nu îndeplinesc toate caracteristicile paradisurilor fiscale. Exemplu : Vatican, Republica Malteză, Polinezia Franceză, Insulele Tonga, Insulele Maurice, Haiti, Insulele Virgine, Jamaica, Taiwan, Insulele Norfolk, Insula Christmas etc.; b) Ţări industrializate - pot deveni un punct de atracţie pentru activităţile desfăşurate de unele societăţi. Exemplu : SUA, Franţa, Italia, Belgia, Austria.

Clasificarea paradisurilor fiscale :

1) În funcţie de sistemul de impunere al acestora : a) Ţări în care veniturile realizate în străinătate sunt scutite total de impozit pe profit, în acest caz se plăteşte o taxă anuală fixă (Insulele Virgine Britanice, Bahamas, Belize); b) Ţări în care baza de impozitare nu este profitul, ci valoarea capitalului social (Liechtenstein); c) Impozitarea în sistem linear : indiferent de valoarea profitului realizat se impune un venit fix.

2) După specificul propriu : a) Țări specializate pe industria de shipping sau industria maritimă (Panama, Gibraltar, Malta, Liberia); b) Ţări specializate pe industria financiar-bancară (Bahamas, Cayman, Luxemburg); c) Ţări specializate pe managementul valorilor mobiliare, imobiliare, financiare (Monaco, Insula Man, Hong-Kong).

3) Pe zone geografice : a) Ţări care îşi fac foarte mare reclamă pe piaţa SUA, Canada (țări din bazinul Caraibe); b) Ţări care încearcă să recruteze cât mai mulţi clienţi din Marea Britanie (Insulele Canalului Mânecii, Insula Man).