Politici Bugetare Expansioniste și Eficiența Lor

Capitolul 1

Politica bugetară şi sfera de manifestare a acesteia

1.1. Conceptul de politică bugetară

Conţinutul politicilor economice poate fi conturat din mai multe unghiuri de abordare, între care mai cuprinzător şi mai sintetic este cel al opţiunilor şi deciziilor referitoare la organizarea şi desfăşurarea fluxurilor financiar-monetare, respectiv la constituirea, distribuirea şi utilizarea fluxurilor în formă bănească .

Politica bugetară poate fi abordată prin două accepţiuni. În sens strict, politica bugetară reprezintă o problematică specifică cheltuielilor bugetare. Astfel, ea se compune din alegerile sau opţiunile privind mărimea şi structura cheltuielilor bugetare, respectiv din totalitatea de tehnici şi instrumente, folosite pentru finanţarea acţiunilor ce alcătuiesc cheltuielile bugetare.

În sens larg, politica bugetară reprezintă totalitatea de opţiuni şi decizii, privind formarea, distribuirea şi utilizarea eficientă a resurselor bugetare, precum şi cea a echilibrării bugetului de stat. Privită într-o astfel de accepţiune , politica bugetară se împarte în trei componente majore:

a) Politica resurselor bugetare – se referă la modalităţile de procurare a veniturilor statului, respectiv formele, metodele şi instrumentele de realizare; astfel, ea se compune din impozitele , taxele şi contribuţiile obligatorii;

b) Politica alocării şi utilizării resurselor bugetare – vizează modalităţile de alocare şi utilizare a resurselor bugetare; astfel ea cuprinde formele, metodele şi instrumentele utilizate în realizarea proceselor de alocare şi utilizare a resurselor bugetare;

c) Politica soldului bugetar ( inclusiv finanţarea deficitului bugetar); aceasta vizează pragul de acceptabilitate a acestui sold, ţinând cont de faptul că bugetul de stat trebuie să fie echilibrat pe ansamblu;

Problematica politicii bugetare se întrepătrunde cu politica fiscală. Astfel, politicile bugetare şi cele fiscale sunt ansamblul de instrumente, aflate la dispoziţia statului, prin care acesta implementează obiectivele de intervenţie în mediul economic şi social. În contextul în care politica fiscală este considerată ca fiind parte integrantă a politicii bugetare, aceasta din urma apare ca o sinteză a politicii fiscale, iar deciziile aferente acesteia sunt considerate a avea caracter de politică fiscal-bugetară .

Politica bugetară se concretizează în bugetul public naţional, care constituie mijlocul principal, prin care se prelevează veniturile publice şi se efectuează cheltuielile publice ale unei ţări. Conform Legii finanţelor publice, din bugetul public naţional al României fac parte: bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat . Bugetul de stat se prezintă sub forma unei balanţe economice, a unui document economico-financiar de sinteză, elaborat şi gestionat de Guvern şi autorizat de Parlament.

1.2. Obiective şi instrumente ale politicii bugetare

Obiectivele principal al politicii bugetare este de a contribui, alături de celelalte politici publice la îndeplinirea rolului general al statului în viaţa economico-socială . Prin prisma faptului că, bugetul de stat vizează, pe de o parte, potenţialul financiar al statului, iar pe de altă parte, nevoile de resurse, care se manifestă în funcţie de oferta de utilităţi publice, maximizarea acestei oferte devine un obiectiv major.

Deoarece în cadrul politicii bugetare a statului, trebuie să se permită corelarea pe criterii de optim a ofertei de utilităţi publice cu oferta de utilităţi private, se diferenţiază următoarele obiective mai restrânse:

- Asigurarea egalităţii şi protecţiei sociale;

- Dezvoltarea nivelului de cultură şi civilizaţie ale populaţiei;

- Relansarea economiei, în cazul în care aceasta este într-o perioadă de stagnare sau criză economică;

- Restructurarea economiei naţionale;

- Creşterea nivelului de trai;

Pentru înfăptuirea acestor obiective, politica bugetară se constituie pe baza următoarelor instrumente:

1) Modalităţi de procurare a veniturilor bugetare, respectiv metode, forme şi tehnici de realizare a operaţiunilor privind procurarea acestor venituri;

2) Modalităţi de alocare şi utilizare a veniturilor bugetare, respectiv metode, forme şi instrumente de înfăptuire a proceselor bugetare în ansamblu;

Flexibilitatea folosirii instrumentelor politicii bugetare poate fi realizată pe două planuri:

- pe plan tehnic – ca urmare a ecartului punerii ei în aplicare; de aceea, unele instrumente acţionează automat, pe când altele necesită o decizie discreţionară guvernului şi modalităţi administrative de aplicare;

- pe plan politic – tendinţa autorităţilor publice de a adopta măsuri, preferate de opinia publică;

Instrumentele politicii bugetare reprezintă cheltuielile bugetare, care sunt date de două grupe :

a) volume şi solduri bugetare:

- subdiviziunile bugetului

- operaţiile bugetare

- clasificarea cheltuielilor publice

b) acţiuni bugetare:

- cheltuielile publice, instrument conjunctural

- impactul structural al cheltuielilor publice