Reforma supravegherii bancare în Uniunea Europeană după criza financiară

Capitolul I. Cadrul juridic al Sistemului european de supraveghere financiară (SESF)

Sistemul european de supraveghere (SESF) este un sistem multistratificat alcătuit din autorități de control microprudențial și macroprudențial, cum ar fi, cele trei Autorități europene de supraveghere- Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA); Comitetul european pentru risc sistematic (CERS) și Autoritățile naționale de resort. Acest sistem urmărește asigurarea constantă și coerentă a supravegherii financiare în Uniunea Europeană. Sistemul european de supraveghere financiară a fost introdus în anul 2010 și a devenit operațional pe data de 1 ianuarie 2011.

Principalul obiectiv al SESF este acela de a asigura faptul că normele aplicabile în sectorul financiar sunt aplicate în mod adecvat în toate statele membre, cu rolul de a păstra stabilitatea financiară, de a asigura protecția consumatorilor și de a promova încrederea. De asemenea obiectivele SESF includ totodată și dezvoltarea unei culturi comune de supraveghere și constituirea unei piețe financiare unice europene.

După cum am menționat și mai sus, SESF este un sistem de supraveghere microprudențial și macroprudențial. Supravegherea microprudențială are ca obiectiv principal supravegherea și limitarea situațiilor problematice ale unor instituții financiare, protejând în acest mod consumatorii. Supravegherea macroprudențială are în vedere tot ce ține de expunerea sistemului financiar la riscurile comune. Obiectivul principal fiind acela de a îngrădi crizele sistemului financiar în asamblu, cu rolul de a proteja economia globală de scăderi majore ale producției economice reale.

1.1 Supravegherea microprudențială

În Uniunea Europeană (UE), supravegherea microprudențială se individualizeză printr-un sistem multistratificat de autorități, divizat în funcție de nivelul supravegherii și reglementării, acesta poate fi european sau național și în funcție de domeniul sectorial, ne referim aici la bănci, asigurări și piețe de valori mobiliare.

A. Autoritățile europene de supraveghere (AES)

La nivel european, aceste autorități europene de supraveghere sunt răspunzătoare pentru supravegherea microprudențială. Autoritatea Bancară Europeană (ABE), Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), sunt agenții ale Uniunii Europene, ce sunt reprezentate de președinții lor, având peronalitate juridică propriie.

Regulamentele de constituire a Autoritățiilor Europene de Supraveghere determină atribuțiile principale ale acestora, acestea constau în armonizarea supravegherii financiare în Uniunea Europeană. AES au sarcina de a ușura funcționarea pieței interne, asigurarea integrității, eficienței și transparenței bunei funcționări a piețelor financiare, stabilizarea coordonării internațioanle în domeniul supravegherii, evitarea arbitrajului de reglementare și ascensiunii condițiilor de concurență echitabilă, evaluarea riscurilor și vulnerabilitățiilor din domeniul financiar; și îmbunătățirea protecției consumatorilor.

Autoritățiile europene de supraveghere participă la crearea unui set de norme unice prin elaborarea unor standarde de reglementare și standarde tehnice de punere în aplicare, acestea fiind adoptate de Comisie, sub forma unor acte delegate sau sub forma unor acte de punere în aplicare. Cele trei AES au același mod de organizare. Structura lor conducere este compusă dintr-un președinte; un director executiv, un consiliu de administrație și un consiliu de supraveghere- acesta fiind și principalul organ de decizie, care este format dintr-un președinte, președinții autoritățiilor de supraveghere din fiecare stat membru și câte un delegat din partea Comisiei, a BCE, a CERS, dar și a celorlalte două AES.

1. Autoritatea Bancară Europeană (ABE)

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene nr.1093/2010, Regulament de instituire a Autoritățiilor europene de supraveghere, de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE, a stat la baza înființării Autorității bancare europeane. Principala sa atribuție este de a apăra interesul public prin contribuția la eficacitatea și stabilitatea sistemului financiar pe termen scurt, mediu și lung. Sediul ABE se află momentan în Londra, dar în condiția în care Regatul Unit se va retrage din Uniunea Europeană, sediul se va muta la Paris, a fost făcută deja o propunere legislativă în acest sens, care va intra în vigoare atunci când Regatul Unit se va retrage în mod oficial din Uniunea Europeană sau la data de 20 martie 2019.

Cu toate că Autoritatea bancară europeană este o autoritate independentă, aceasta răspunde în fața Parlamentului European, a Consiliului UE și a Comisiei Europene. Obiectivele sale principale sunt acelea de a menține stabilitatea financiară în Uniunea Europeană și totodată să asigure integritatea, eficiența și buna funcționare a sectorului bancar. Domeniul său de resposabilitate cuprinde societățiile de investiție, instituțiile de monedă electronică, instituțiile de credit, instituțiile de plată și nu în ultimul rând conglomeratele financiare.