Sistemul Cheltuielilor Publice în România

Introducere

În procesul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, statul asigură acoperirea necesităţilor publice generale. Pentru aceasta el are nevoie de importante resurse băneşti care se mobilizează prin intermediul relaţiilor financiare. Folosirea resurselor băneşti astfel mobilizate are loc prin intermediul cheltuielilor publice.

Intr-o viziune traditionala a finantelor publice, cheltuiala publica are o situatie paradoxala: pe de o parte, i se confera o importanta hotaratoare pornind de la ideea ca ceea ce primeaza sunt cheltuielile si apoi se cauta resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de alta parte insa, in viziunea traditionala asupra finantelor publice nu se regasesc preocupari privind natura cheltuielii publice si influenta acesteia in viata social-economica.

In conceptia moderna asupra finantelor publice, cheltuiala publica este cercetata si apreciata in primul rand prin prisma naturii sale; ceea ce conteaza nu este atat marimea ei, cat mai ales efectele pe care le induce in viata social-economica.

Cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice, si anume aceea a repartizarii resurselor financiare publice pe diverse destinatii.

Finantele moderne delimiteaza notiunea de cheltuiala publica de notiunea de cheltuiala privata. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferenta dintre cheltuiala publica si cea privata este determinata de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul in calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli facute in baza unui contract reprezinta cheltuieli private ale statului.

Obiectivele finantate de catre guvern in cadrul sectorului public se regasesc atat in sfera nemateriala, cat si in sfera productiei materiale. Indeplinirea functiilor –interna si externa – de catre statele contemporane se realizeaza printr-un sistem complex de organe si institutii, pentru care si prin care se fac cheltuieli cu multiple destinatii.

Cheltuielile publice se materializeaza in plati efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite cai, pentru achizitii de bunuri sau prestari de servicii necesare pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, actiuni social-culturale, intretinerea armatei si a intregii activitati desfasurate in domeniul militari, actiuni economice etc.

I. Continutul si clasificarea cheltuielilor publice

1.1.Rolul si continutul cheltuielilor publice

Prin cheltuiele publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada. Cheltuielile publice exprima relatii economico - sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.

Cheltuielile publice de materializeaza in plati efectuate de stat pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului ,cum ar fii : servicii publice generale , actiuni social-culturale , aparare nationala , ordine publica etc.

Este utila o paralela intre cheltuielile pentru bunuri si servicii private si cheltuielile pentru bunuri si servicii publice, pentru a definii mai clar conceptul de cheltuieli publice. Pentru cheltuielile private sunt specifice urmatoarele aspecte :

-asigura satisfacerea unor preferinte individuale, avand la baza optiunea individuala;

-privesc plati efectuate pentru a obtine in schimb bunuri si servicii;

-marimea lor depinde de inclinatia individuala spre consum a membrilor societatii;

-sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor si serviciilor ,care cunoaste pretul platit.

Spre deosebire de cheltuielile private , cheltuielile publice :

-urmaresc satisfacea unor preferinte colective ,stabilite pe baza optiunilor colective (se considera ca exista un anumit grad de omogenitate a preferintelor ) ;

-privesc finantare de bunuri si servicii publice, dar si transferuri in scopul redistribuirii veniturilor in societate;