Studiu de caz comparativ privind nivelul, structura și dinamica cheltuielilor publice (bugetare) în România și Polonia

Capitolul 1: Cadrul conceptual si metodologic

1.1. Conceptul de cheltuiala publica si structura cheltuielilor publice

Cheltuielile publice exprimă relațiile economice și sociale sub formă de bani, care sunt întruchipate între stat și persoane fizice sau juridice pentru a aloca și utiliza resursele financiare aparținând statului pentru a-și îndeplini funcțiile.

Cheltuielile publice reprezintă forma funcției de distribuție a finanțelor publice în etapa de redistribuire. În acest fel, fondurile pot fi redistribuite la diverse destinații în funcție de nevoile sociale (nevoi colective) și de politicile fiscale implementate de țară.

Noțiunea de cheltuială publică estefolosită în mai multe sensuri dintre care cele mai uzuale sunt cea economică și cea juridică.

În sens economic, cheltuiala publică reprezinta relațiile și procesele economice de repartiție a PIB-ului, concretizate în alocarea și utilizarea resurselor financiare pentru acțiunile considerate de interes public, atat la nivel național cat si local.

În sens juridic, cheltuiala publică este plataunei sume de bani din fondurile publice, corelatacu crearea și funcționarea entităților publice și înfăptuirea unor activitățil cu caracter public, inclusiv a celor desfasurate prin întreprinderile cu capital de stat.

Structura cheltuielilor publice conform clasificației bugetare

În practica bugetară a României, structura cheltuielilor bugetare ca parte a cheltuielilor publice s-a schimbat, în special după 1990. Reorganizarea economiei și a țării necesită, de asemenea, o serie de reforme bugetare, precum reforme fiscale, reforme administrative și instituționale, reforme legislative etc.

Clasificarea economică împarte cheltuielile în capitole, subcapitole, articole și paragrafe, astfel încât definițiile conturilor din contabilitatea publică să reflecte cu exactitate alocarea fondurilor și execuția bugetară. Structura cheltuielilor bugetare este următoarea:

Cheltuieli curente , din care:

- Cheltuieli de personal

- Cheltuieli materiale și servicii

- Subvenții

- Prime

- Transferuri, din care:

a) consolidabile: de la bugetul de stat către bugetele locale și fondurile speciale;

b) neconsolidabile: burse, alocații, pensii, ajutoare, indemnizații, contribuții, cotizații, subvenții la unele dobanzi bancare .

- Dobanzi aferente datoriei publice

- Rezerve

Cheltuieli de capital

Imprumuturi acordate

Rambursări de credite și plăți de dobanzi și comisioane

Clasificația funcțională grupează cheltuielile pe bucați, permitand identificarea

sectoarelor de activitate, in acest mod:

- Servicii publice generale

- Apărare, ordine publică și siguranță națională

- Cheltuieli social- culturale

- Servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape

- Acțiuni economice

- Alte acțiuni , in care se includ cercetarea științifică ș.a.

- Acțiuni pe bază de Hotărari ale Guvernului

- Imprumuturi acordate

- Transferuri pentru bugetul asigurărilor sociale 1.2 Indicatorii utiliati pentru aprecierea nivelului, a dinamicii si structurii cheltuielilor publice 1. Analiza nivelului cheltuielilor publice

a) Suma cheltuielilor publice este exprimată în sume nominale sau reale. Exprimarea scării nominale distorsionează indicatorul, în timp ce expresia scării reale elimină acest dezavantaj, iar cheltuielile publice sunt cuantificate la prețuri constante.

b) Ponderea cheltuielilor publice în PIB (G) - un indicator al nivelului cheltuielilor publice într-o anumită perioadă.

c) Media cheltuielilor publice totale returnate de fiecare rezident - un indicator foarte sugestiv care arată suma cheltuielilor publice naționale aparținând rezidentului.