Determinarea experimentală a indicelui de refracție al prismei optice

Determinarea experimentala a indicelui de refractie al prismei optice

Dintotdeauna, oamenii au admirat curcubeul. Dar nu au înţeles producerea lui decât după descoperirea fenomenului de dispersie.

Dispersia

TEORIA LUCRARII

Dispersia luminii este fenomenul de variatie a indicelui de refractie ( n = c/v) al mediului in functie de lungimea de unda (frecventa) a radiatiilor luminoase.

Dispersia se poate observa în natură : curcubeul se datorează dispersiei luminii în stropii de apă din atmosferă, după ploaie.

Experimental, observaţi dispersia cu ajutorul prismei optice

Dacă lângă prisma optică aşezăm o a doua prismă, toate culorile se contopesc şi se obţine din nou lumina albă (fenomenul de sinteză a luminii, inversul dispersiei). Lumina albă este un amestec al tuturor culorilor !

Datorită dispersiei şi refracţiei în aerul atmosferic, amurgul este adesea multicolor. Lumina soarelui, refractată în straturi de aer mai reci sau mai calde, se poate descompune (uneori), în diverse culori (prin dispersie).

Refractia luminii reprezinta fenomenul de schimbare a directiei de propagare a luminii la trecerea dintr-un mediu transparent in alt mediu transparent. O raza de lumina incidenta pe prisma optica se refracta de doua ori (o data la intrarea in prisma si inca o data la iesirea din aceasta).

Legile refractiei:

1. raza incidenta, refractata si normala la suprafata de separare dintre cele doua medii dusa prin punctul de incidenta sunt coplanare.

2. n1 sin i = n2 sin r

Deviatia minima ( se produce in cazul mersului simetric al razei de lumina prin prisma – directia razei prin prisma este paralela cu baza prismei):