Metalurgia Aluminiului

Probioticele sunt substanţe sau produse alimentare care conţin microorganisme vii: bacterii

producătoare de acid lactic, bifido- şi lactobacterii, uneori drojdii, care, de asemenea, există în

microflora intestinală normală a unei persoane sănătoase. Probioticele, ca substanţe, sunt

frecvent folosite ca aditivi alimentari, mai ales în iaurturi şi alte produse lactate.

Microorganismele existente în probiotice nu sunt patogene sau toxice, sunt în cantităţi

adecvate; trecerea lor prin tractul gastrointestinal nu le modifică viabilitatea. Termenul de

„probiotic” a fost folosit pentru prima dată în anul 1965 de către Lilly şi Stillwell, apoi de Parker

în anul 1974 pentru a defini: „organismele sau substanţele care contribuie la echilibrul

microbian al intestinului”. (Vanbelle şi colab., 1990). În prezent, majoritatea cercetătorilor

acceptă că probioticele sunt concentrate viabile şi atent selecţionate de bacterii acido – lactice,

compuse adesea din tipuri de Lactobacillus acidophilus şi Streptococcus faecium, ori tipuri de

Bacillus.

În ţările aparţinând CEE, în grupul produselor probiotice sunt incluse bacterii, drojdii, enzime

şi alte substanţe cu rol probiotic, având la bază microorganisme aparţinând genurilor:

Streptococcus, Lactobacillus, Bacillus, Aspergillus, Saccharomyces, Enterococcus, Pediococcus,

enzime (lactoperoxidaza, glucanaza) şi extracte de rumen. Câteva produse probiotice de uz

veterinar comercializate pe piaţa mondială sunt prezentate în Tabelul 1. Ţările producătoare

de microorganisme sau produse probiotice sunt listate în Tabelul 2 .

În anul 1989 Raibaud şi Raynaud, au încercat să facă un rezumat privind mecanismul de acţiune

al probioticelor, să explice creşterea performanţelor zootehnice şi îmbunătăţirea sănătăţii la

om şi animale. Au fost emise o mulţime de ipoteze, asupra modului de acţiune a probioticelor,

precum şi mai multe speculaţii dar, în principal trebuie avute în vedere următoarele:

Probioticele inhibă proliferarea bacteriilor patogene

prin producerea de acizi organici şi prin

reducerea pH;

Previn aderarea bacteriilor patogene la peretele

intestinului;

Produc metaboliţi capabili să neutralizeze toxinele

bacteriene „in situ” ori să inhibe producţia lor.