Amenajarea Bazinului Hidrografic al Râului Prut

1. Generalităţi

1.1. Poziţionare geografică

Prutul izvorăşte de pe versantul nordic al Carpaţilor Paduroşi şi are o lungime de 967 km din care pe teritoriul României, 724. Pe o lungime de 695 formează graniţa dintre România şi Replublica Moldova, varsându-se în fluviu Dunarea în aval de Galaţi la Giugiuleşti

Prutul face parte din grupa râurilor estice, formând graniţă naturala cu Ucraina şi Replublica Moldova pe o distantă de 704 km. Prutul reprezintă pe teritoriul ţarii noastre, limita estică a judeţelor Galaţi şi Vaslui. Suprafaţa totala a bazinului hidrografic al râului Prut este de 27.504 km2, din care 10900 km se afla pe teritoriul României, fiind distribuită dupa cele 3 sectoare al cursului Prutului:

- cursul superior cu o lungime de 629 km

- cursul mijlociu cu o lungime de 1439

- cursul inferior cu o lungime de 924 km

1. Aşezarea bazinului Prutului în cadrul bazinului Dunării

1.2. Limitele bazinului hidrografic

Limitele faţă de bazinele învecinate sunt marcate de o cumpănă de ape care în partea estică (cumpăna stângă bazinului Prut), reprezintă în acelaşi timp şi cumpăna estică a bazinului Dunării. Cumpăna de ape a bazinului Prut are o lungime totală de 2582 km. În partea de nord bazinul se învecinează cu bazinul hidrografic Nistru, tributar direct în cadrul bazinului Mării Negre, cumpăna coborând din zona montană de la cca 1402 m din Carpaţii Păduroşi la cca 400 m în Podişul Basarabiei, pe o lungime de cca 500 km.

Limita estică este faţă de acelaşi bazin al Nistrului pe 600 km, desfăşurată pe aliniamentul dealurilor din Podişul Basarabiei, trecând şi prin punctul de maximă înălţime de pe teritoriul Republicii Moldova (Dl . Bălăneşti, 429m).

În partea de sud-est bazinul Prutului se învecinează cu suprafeţele bazinale ale unor limane nord-dunărene de pe teritoriul Ucrainei, pe o lungime totală de 190 km (limanele Cahul, limită cu b.h. Prut pe cca 100 km, Ialpug, limită cu b.h. Prut pe 90 km). În sud limita bazinului Prut este foarte mult îngustată, o caracteristică a formei acestui bazin, fiind marcată de confluenţa cu fluvial Dunărea, în dreptul ostrovului Prut. Limita vestică este mult mai sinuoasă cu o lungime totală de cca 700 km, desfăşurată pe teritoriul României (600 km) şi Ucrainei (100 km), faţă de bazinul Siretului şi faţă de bazinul Tisei în nord-vest.

2. Aşezarea bazinului Prutului în cadrul Europei

1.3. Relieful

Aspecte geomorfologice din bazinul hidrografic Prut

Particularitate a reţelei hidrografice din bazinul Prutului, este pusă în evidenţă de cursurile subsecvente ale râurilor de ordinul I-III, care, în anumite sub-bazine, încât întreaga morfologie a zonei, este influenţată de această caracteristică locală (văi disimetrice‚ ’’coaste’’ etc.). Astfel, cursul Prutului (între Cernăuţi-Lipcani), al Başeului (la Hudeşti), al Jijiei (între Dorohoi-Dândeni), etc. formează o primă zonă de frecvenţă a cursurilor subsecvente, între Podişul Podolic, care după Romer, Teisseire, ş.a. ar fi suferit o bombare recentă şi marginea de nord a Câmpiei Moldovei.

În legătură cu aceasta C. Brătescu a întocmit o hartă cu terasele Prutului, cât şi ale şi Nistrului, din porţiunea lor subsecventă, în care se poate reconstitui cum aceste cursuri au migrat spre sud (în unele locuri chiar 20-25 km) din cauza bombării recente a Podişului Podolic.

Cursurile Bahlueţ-Bahlui (între Tg. Frumos-Iaşi), Soloneţul în întregime, Ciulucul (între Coşcodenivărsare) etc. formează o a doua zonă de cursuri subsecvente între Câmpia Moldovei şi masivele deluroase din centrul Moldovei.

În fine, cursul mijlociu al Prutului (între Ceadâr Lunga şi Cozaclia), al Cogâlnicului (la Culm şi între Tepliţa-Satul nou), alcătuiesc, deşi mai puţin dinstinct, o a treia zonă de frecvenţă a cursurilor subsecvente, la partea de Sud a Colinelor Tutovei şi Dl. Hotărniceni, acolo unde, spre marginea de nord a Câmpiei Române, recent scufundată, terasele superioare şi mijlocii (ale Siretului şi Bârladului), se termină spre S printr-o largă platformă care rămâne suspendată deasupra albiei, unde terasa superioară se înfundă sub aluviuni (R. Sevastos).

Urmărind traseul cumpenei apelor dintre Siret, Prut şi Nistru, se constată de asemenea o serie de anomalii, care pot fi explicate doar prin fenomene tectonice. Astfel, fâşia dintre Siret şi Prut nu este despărţită longitudinal de cumpăna apelor, cum, în mod normal, îşi împart bazinele două râuri consecvente, ci transversal.