Comuna Unirea Călărași

Pozitia localitatii si cadrul geografic

Coordonatele geografice ale comunei Unirea sunt: 44°20’ latitudine N si 27°30’ latitudine E, ceea ce o situeaza in SE tarii, in Campia Baraganului de sud si Balta Ialomitei.

Teritoriul comunei Unirea se afla asezat la intersectia paralelei de 44”20’ latitudine N cu meridianul de 27”30’ longitudine E.

Comuna Unirea este asezata in S-E tarii si apartine marii unitati geografice, Campia Romana, in extremitatea sud-estica a acestei Campii, in Baraganul de sud, pe terasa inferioara a Dunarii si Balta Ialomitei.

Satele Unirea si Oltina ce alcatuiesc comuna Unirea, se afla situate in partea de est a judetului Calarasi. Vetrele lor sunt asezate pe partea stanga a bratului Borcea, iar distant ce le desparte este de numai 0,7 km. De la Unirea spre NE se afla satul Iezeru la 1,2 km, iar de la Oltina spre SV se afla satul Satnoieni la 0,3 km.

Teritoriul comunei se sprijina la sud pe bratul Dunarea Veche care-l desparte de judetul Constanta. Mereaua comunei se intinde 18 km spre N-NV, largimea ei maxima fiind de aproximativ 7 km.

2. Scurt istoric

Satele calarasene de “balta” s-au format toate cam in acelasi timp, cu locuitori venind de prin alte parti, atrasi de bogatia locului. De aceea, aproape toate au o structura omogena imprimata de convietuirea colectivitatilor omenesti.

Denumirea actual a asezarii –UNIREA- o poarta incepand din anul 1966. Satului Unirea, centru de comuna, ii apartine si satul oltina aflat la 0,7 km distanta.

Istoricul comunei, ca de altfel si fosta denumire “Socariciu” se pierde in moianul vremurilor trecute. Cel mai vechi document cercetat atesta existent comunei Socariciu din anul 1641. Informatiile culese de la batrani, transmise din generatie in generatie, arata ca numeie i-ar venii de la cuptoarele rusesti de uscat paine, construite pe aceste meleaguri in timpul razboaielor ruse-turce din sec. al XVII lea, al XVIII lea. Aceste cuptoare purtau numele de “socare”, iar de aici prin evolutia limbii, s-a ajuns la numele Socariciu.

Prin anul 1831 satul Socariciu avea in apropierea sa satul Oltina, care se mai numea si sat Gura-Balta, dupa numele unui prival ce poarta si azi numele de Gura-Balii.

3. Particularitati privind structura populatiei

Populatia reprezinta elemental activ, dinamic de care depinde in primul rand valorificarea superioara potentialului economic al unui teritoriu.

In general asezarile situate de-a lungul Borcei au inregistrat o crestere numerica accentuate in a doua jumatate a sec. XIX. Acesta se dezvolta prin dese improprietariri facute, incepand cu anul 1864.

Populatia de astazi a comunei este deci rezultatul evolutiei demografice ce a avut loc in decursul istoriei pe acest teritoriu.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Unirea se ridică la 2.636 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.993 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94,84%). Pentru 5,05% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,44%). Pentru 5,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

4. Relief

In comparatie cu alte regiuni ale tarii, teritoriul ocupat de comuna Unirea prezinta un relief monoton, ce se reduce climatic in trei trepte:

Lunca Dunarii – la aproximativ 10 m altitudine absoluta si avand o latime de 5-8 km, cu grinduri, gradisti, jepsi, privaluri etc.

Terasa Dunarii de 6-8 m altitudine relative )fata de lunca Dunarii) avand latimea de 1,2 km la Unirea si latindu-se spre Oltina pana la aproximativ 3,2 km.

Podul de Campie al Baraganului Sudic cu o altitudine absoluta in jur de 35 m.

Teritoriul comunei Unirea ce inseamna 90 km patrati, prezinta o forma alungita, dispusa altitudinal, cu o extensiune maxima de 20 km.

Privind de la nors spre sud, relieful cade in trepte, pana la Dunarea veche, totusi unghiul de panta prezinta valori foarte mici, cu inclinare N-NV si S-SE, situind cea mai mare parte a teritoriului comunei Unirea (Podul de Cimpie) in cea mai intinsa regiune semiendoreica din tara, Baraganul Sudic.

5. Flora si Fauna

Vegetatia ierboasa caracteristica stepei este reprezentata prin spegii de graminee ca: colilia (Stipa Joannis), Negara (Stipa Capillata), paiusuri (Festuca Vallesiaca, F. Sulcata), pir (Agropyrum Cristatum), etc. dintre composite cel mai raspandit este pelinul (Artemisia Austriaca) si maturica (Centaurea). Acestora li se adauga lucerna (Medicago), mazarichea (Vicia), ceapa ciorii (Muscari), volbura (Concululus Canthabricus), etc. in ceea ce priveste arbustii, ei se gasesc mult mai rar si apar sub forma unor tufisuri sau maracinisuri. Cei mai des intalniti sunt: porumbarul (Prumus Spinos) si macesul (Roja).

Vegetatia forestiere – este intalnita in zona inundabila a baltii si foarte rar in incintele indiguite. Ea este alcatuita indeosebi din specii de esenta moale: salcie (Salix Alba) , plop tremurator (Populus tremura), plopul alb (populous alba) si mai ales plop de Canada (Populus Canadensis). Padurile de salcie batrana si rara (albino, rupture, castalu, etc) din perimetrul aflat acum in incinta indiguita au fost defrisate, iar terenul a fost trecut in cultura.