Culoarul Rucar-Bran

Culoarul muntos Rucăr-Bran, zonă cu creste relativ joase, aflat la o altitudine de 1254m, care separă masivurile muntoase al Bucegilor și al Leaotei, de Iezer si Munții Piatra Craiului, oferă turiștilor priveliști grandioase, de o frumusețe rară.

Culoarul Rucăr-Bran cuprinde și pasul Giuvala aflat la altitudinea de 1240m, unul dintre cele mai înalte pasuri din Romania.

Culoarul este străbătut de șoseaua transcarpatică cu multe serpentine DN73/ E574, care leagă Brașovul de Câmpulung Muscel și care trece prin două localități care-i dau numele Bran și Rucăr.

Traseul Brașov - Bran - Moeciu - Rucăr – Câmpulung a fost folosit încă din antichitate ca drum de legatură pentru a traversa Muntii Carpati, pe teren putandu-se vedea inca sectoare din drumul folosit de romani din perioada cand Dacia era stapanita de Imperiul Roman. 

Acesta surprinde de-a lungul lui multe obiective turistice ale zonei cum ar fi: Piatra Dracului - surprinzatoare ascutire de calcar, Cheile si Pestera Dambovicioarei, pestera electrificata sau Pestera cu lilieci din satul Pestera ,Castelul Bran,care este de altfel cel mai cunoscut obiectiv turistic amplasat in Culoarul Rucar-Bran care a atras dupa sine dezvoltarea turismului rural.

Piatra Teiului (sau Piatra Dracului, cum mai este denumită de către localnici) - cea mai cunoscută stâncă din judeţul Neamţ poate fi admirată în toată splendoarea ei acolo unde lacul de acumulare "Izvorul Muntelui" îşi închide luciul apei. Zona mai este cunoscută şi drept "Coada Lacului" şi este locul unde se întâlnesc cele 4 drumuri care vin dinspre Moldova şi Transilvania, având ca punct comun splendida realizare umană, viaductul Poiana Largului, înconjurat de măreţele piscuri ale Ceahlăului.

Aşezată pe malul stâng al Bistriţei, stânca Piatra Teiului este un bloc de calcar apţian formând, ca structură şi ca vârstă, continuarea spre nord a sinclinalului Ceahlăului, adică zona Bicaz, Bistricioara, Poiana Teiului, Capul Obcinii, Piatra Cornului. 

Localnicii cred despre aceasta stâncă cum că ar fi blestemată, deoarece de-a lungul anilor de la înălţimea ei spectaculoasă s-au tot aruncat (sau au căzut în gol) zeci de oameni, dovadă fiind cele câteva cruci de fier ridicate în vârf sau în jurul acesteia. Stânca a stârnit însă şi imaginaţia localnicilor, care, cu mintea lor simplă, au născocit tot felul de legende despre originea ei.