Dezvoltare durabilă și turism durabil Bușteni

Introducere

Odată cu societatea umană, procesul dezvoltării economice a avut un imens ascendent. În toate etapele istorice, oamenii au valorificat factorii de mediu prin calitatea lor de resurse economice. Astfel din totdeauna a existat un plan de acţiune economic-mediu menit să satisfacă cerinţele şi nevoile umane.

Pe măsura trecerii timpului, dar mai acut în ultimul secol s-a pus problema epuizării acestor resurse, dar şi a degradării tot mai evidente a calităţii mediului înconjurător. La ora actuală există tot mai multe dovezi ştiinţifice că schimbările climatice globale au atins un punct critic.

Odată cu integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, s-au deschis noi căi de dezvoltare pentru comunităţile locale, pe baza resurselor existente – resursele naturale, potenţialul economic, turistic şi uman.

Stabilirea importanţei turistice pentru staţiunea Buşteni este o necesitate in contextul dorinţei de valorificare şi a stabilirii ierarhizării valorice şi economice a acestora. Dificultatea este dată de factori diferiţi între care: multitudinea tipurilor de obiective ce au valenţe pentru turism, gradul diferit al cunoaşterii acestora şi rolul pe care-l au sau îl pot avea în dezvoltarea staţiunii, accesibilitatea şi nivelul serviciilor asigurate etc.

Sunt identificate numeroase elemente care pot fi incluse în fondul turistic ca obiective dar cu posibilităţi diferite de interes şi grad de valorificare, iar pe de altă parte cu o infrastructură aflată într-un început de reabilitare pe direcţiile principale şi cu servicii slabe în care predomină spiritul acaparării de fonduri şi nu mulţumirea depină a turistului, analizarea cât de cât corectă a problemei potenţialului său turistic. Activitatea de turism îşi măreşte valenţele în condiţiile timpului liber şi a facilităţii oferite în procesul de „mişcare” a populaţiei în interior, cât şi în exterior, turismului revenindu-i responsabilităţi multiple:

- asigurarea satisfacerii cerinţelor consumatorilor;

- spaţii de cazare adecvate, preparate culinare de calitate, rafinate;

- condiţiile de ambianţă, agrement, distracţie adecvate.

Ca problemă socială turismul poate fi privit din mai multe unghiuri. Primul poate fi acela al capacităţii sale de asigurarea unor locuri de muncă, a unor venituri adecvate angajaţilor din domeniu.

Una din probleme staţiunii Buşteni o reprezintă nivelul vanzărilor la produsele turistice şi impactul acestora asupra turiştilor. Scopul acestei cercetări este de a studia imaginea staţiunii Buşteni in randul turiştilor în vederea găsirii unei soluţii pentru creşterea nivelului vanzărilor , dezvoltarea turismului şi evidenţierea propunerilor directe de îmbunătăţire a serviciilor şi a amenajărilor turistice din cadrul staţiunii.

1. Definirea conceptului de dezvoltare durabilă

În deceniul 7 al secolului trecut s-a pus problema limitării creşterii economice, deoarece produce schimbări de structuri şi de funcţionalitate a mediului natural; defrişările forestiere pentru extinderea aşezărilor umane, a suprafeţelor agricole, accelerarea eroziunii solurilor, multiplicarea formelor de poluare au fost semnalele cele mai clare referitoare la distrugerea mediului. La acestea se mai adaugă creşterea neomogenă a populaţiei, industrializarea excesivă, extinderea căilor de comunicaţie, ritmul înalt de urbanizare, elemente care au susţinut în mod continuu dezechilibrul din ecosistemele naturale.

Iniţial termenul utilizat a fost de eco-dezvoltare folosit în domeniul agriculturii, pentru a realiza un echilibru între producţie vegetală, animală şi respectarea cerinţelor de regenerare naturală a resurselor utilizate în acest domeniu (Mudgley James, 1995).În acest context, pe lângă ONU, a fost iniţiată Comisia Brundland în anul 1987, care a propus utilizarea noţiunii de „dezvoltare durabilă“.

Astfel, dezvoltarea durabilă presupune exploatarea şi valorificarea resurselor disponibile ale planetei, de orientare a dezvoltării economice şi tehnologice, de orientare a investiţiilor directe în aşa manieră încât să satisfacă cerinţele actuale şi de viitor ale societăţii umane. Accentul este pus pe componenta ecologică a mediului înconjurător, iar preocupările de reducere a poluării s-au multiplicat. Scopul esenţial este acela de a folosi mai raţional resursele naturale cu risc de epuizare şi degradare, şi de realizare a unui standard de viaţă decent, pentru generaţii viitoare, cu o distribuţie echitabilă a veniturilor generale şi specifice.

În acelaşi context UE a realizat şi adoptat în 2001, strategia la dezvoltare durabilă, reactualizate în 2006, pe măsura aderării de noi ţări membre. Astfel fiecare ţară, poate urma principalele coordonate ale acestei strategii şi crea propria strategie naţională de dezvoltare durabilă, în conformitate cu atributele specifice date de mediul natural, social şi economic de mediu.

În ultimul deceniu, al prezentei configuraţii a UE, în strategia sa generală, dezvoltarea durabilă a devenit o preocupare esenţială. Încă din anul 1997, prin Tratatul de la Mastricht aceasta a devenit un obiectiv politic cu aplicabilitate în toate ţările membre. În anul 2001, CE întrunit la Goteborg (Suedia) a adoptat prima strategie de dezvoltare durabilă a UE; la acestea au fost aduse alte schimbări de conţinut în 2002, 2005, 2006. Astfel, Consiliul UE, a aprobat o nouă strategie de Dezvoltare Durabilă, având în vedere că au fost acceptate noi ţări membre. Aceasta are un caracter unitar, coerent cu o finalitate clară legate de un alt mod de exploatare şi valorificare a resurselor mediului.

2. Conceptul de turism durabil

Concomitent cu consolidarea ideii de dezvoltare durabilă a economiei a început să se contureze şi aplicările sectoriale. Primele abordări teoretice se datorează Organizaţiei Mondiale de Turism. Alături de alte organisme ale ONU aceasta a încercat să aplice cerinţele dezvoltării durabile la domeniul industriei turismului. Astfel, reprezentanţii şi experţii OMT au prezentat propria viziune durabilă la Summitul de la Johanesburg din 2002.

Toate formele şi activităţile turistice sunt dependente de mediul înconjurător ai cărui componente devin resurse exploatabile. În acest context prin turism, sunt create acele produse care comercializează aceste resurse şi le adaugă o valoare adăugată importantă. Astfel veniturile din turism au valori mai mari în raport cu resursele naturale şi culturale folosite. Prin urmare interdependenţa dintre mediu şi turism este mult mai evidentă şi puternică.