Cuprins
- Introducere 2
- 1.Definirea turismului de croaziera 3
- 2.Particularitățile (caracteristicile) turismului de croaziera i 7
- 3.Destinații turistice și touroperatori care promovează turismul de croaziera pe plan național și internațional 10
- 4.Prezentarea a cel puțin 2 studii de caz privind dezvoltarea turismului de croaziera pe plan internațional 18
- Bibliografie 24
Extras din proiect
Introducere
Din secolul al XVII-lea şi până în secolul al XX-lea, motivaţiile cum ar fi curiozitatea, educaţia şi promovarea socială, preluate ca și călătorie"esenţială", ce a evoluat de la
călătoria de agrement discreţionar, treptat, a realizat trecerea de la o urmărire de elită socială a lumii dezvoltate, la o activitate pe scară largă a maselor lumii dezvoltate, sprijinită de o reţea extrem de complexă a structurilor de sprijin şi servicii.
Patrimoniul cultural și natural, care atrage atât de mulţi turişti, şi este o resursă
pentru dezvoltare, este, din fericire, distribuit în întreaga lume, oferind astfel o
oportunitate suplimentară pentru multe ţări non-industrializate. Sensibilizarea, educarea şi
instruirea personalului în cauză, sunt esenţiale în implicarea comunităţilor, în procesul de conservare şi sporire a patrimoniului lor. Este implicarea tuturor, care vor permite
patrimoniului umanităţii să fie mai bine conservat, condiţiile de viaţă să fie îmbunătăţite şi sărăcia să se reducă. Conservarea patrimoniului cultural şi natural, aduce la îndemâna tuturor, făcând culturile şi civilizaţiile mai bine cunoscute, îmbunătăţirea condiţiilor de zi cu zi de viaţă şi reducerea sărăciei, este ceea ce dă sens dezvoltării durabile a turismului.
Cultura, în sensul cel mai larg, oferă un set de resurse materiale şi simbolice, care sunt
abundente în aprovizionare (discutabil infinit), şi foarte mobile. Cultura este cu siguranţă la
baza turismului internaţional şi, într-adevăr a facilitat creşterea şi a permis diverse
societăţi şi secţiuni ale societăţilor de a participa în procesul de dezvoltare. Cu toate acestea, deși tratează cultura ca pe o resursă nu trebuie să neglijeze aspectele de agenţie, ca valoare şi prioritate de cultură(i), referindu-se nu numai la valoarea sa intrinsecă, ci la modurile în care este utilizat.
Dezvoltarea turismului cultural pe plan internațional
1.Definirea formei de turism aleasă
Turismul cultural a fost definit ca "circulaţia persoanelor la atracţiile culturale, departe de locul obişnuit de rezidenţă, cu intenţia de a aduna informaţii şi experienţe noi pentru a satisface nevoile lor culturale".
Multe alte definiții ale turismului cultural depind de localizarea și perspectiva entității.
Dintr-o viziune turistică îngustă, turismul cultural este adesea asociat cu artele, muzeele, festivalurile, mâncarea specifică, muzica, teatrul și în special sărbătorile. Dar conceptul de turism cultural se suprapune, cu siguranţă, la nivel local, cu patrimoniul turistic.
Acest tip de turism este o călătorie motivată în totalitate, sau în parte, de oferte artistice, ale patrimoniului sau de către oferte istorice.
Turismul cultural este acea formă de turism intern și internațional al cărui obiect este, printre altele, descoperirea și aprecierea monumentelor și siturilor istorice, cu accent pe patrimoniul cultural construit (mobil și imobil), incluzând peisajele culturale ale destinațiilor de călătorie și experimentarea activităților și locurilor care reprezintă în mod autentic istoria culturală a comunităților gazdă (Declarația de la Malta privind turismul cultural, 2006).
Turismul cultural este probabil cea mai veche formă a „noului” fenomen turistic. Oamenii au călătorit pentru ceea ce sunt, denumite „motivele turismului cultural” încă de pe vremea romanilor. Este doar faptul că ei nu au fost niciodată recunoscuți înainte, ca fiind un grup discret de călători. Vizita de situri istorice, repere culturale, urmăritul evenimentelor speciale și festivaluri sau vizita de muzee a făcut întotdeauna parte din totalul experienței turistice. Într-adevăr, toate aceste variabile de călătorie, presupun un element cultural. Prin însăşi natura sa, arta de a călători elimină turiștii din cultura lor de origine şi îi plasează temporar într-un mediu cultural diferit. Turismul cultural a început să fie recunoscut ca o categorie distinctă de produs, în târziul 1970, când cei care se ocupau cu studiul pieței turistice au realizat că unii oameni călătoreau special să câștige o mai bună înțelegere a culturii sau o moștenire a unei destinații.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dezvoltarea Turismului de Croaziera pe Plan International.doc