Evoluția Teritorială a Orașului Piatra-Neamț

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1 AŞEZAREA GEOGRAFICĂ

Oraşul Piatra-Neamţ se află într-o zonă de contact climatic, geologic, geomorfologic, hidrologic, pedologic şi fitogeografic, datorită prezenţei celor două unităţi geografice: Carpaţii Orientali şi Subcarpaţii Moldovei.

Acestă aşezare a sa îi va da, din punct de vedere geografic, trasaturi specifice:

Geologic, se afla in semifereastra Bistriţei,unitate cu caracter de molasa. Complexitatea tectonică şi cea genetică a formaţiunilor geologice determină trasături tipice acesteia;

Climatic, se află la contactul a două ţinuturi de climă,de munte şi de dealuri şi podişuri. Prin poziţia sa , în partea central-estică a României, se suprapune peste climatul temperat-continental;

Hidrologic, prin distribuţia şi configuraţia actuală a apelor, de suprafaţă şi subterane, poartă amprenta evoluţiei paleogeografice;

Pedologic, trasăturile poartă amprenta factorilor menţionaţi mai sus;

În acelaşi timp, nu trebuie să uităm nici specificitatea vegetaţiei din aceste unitaţi.

Prin aceste aspecte arătate, s-a conturat evoluţia subaeriană a reliefului, dând aspecte caracteristice tuturor subramurilor geografice.

În cadrul judeţului Neamţ, aşezarea ocupă o poziţie centrală, fiind cel mai mare centru urban al judeţului şi totodată cel mai polarizator al regiunii.

2 TOPONIMIA ŞI SCURTĂ EVOLUŢIE ISTORICĂ

Majoritatea istoricilor susţin ideea că aici a existat antica aşezare Petrodava, înscrisă pe harta lui Ptolemeu, datorită numeroaselor descoperiri de aşezări întărite ale geto-dacilor de pe înălţimile din jur: Cetatea de pe Bâtca Doamnei, cea pe pe Cozla şi cea de pe piciorul Buluhoaia. Toate argumentele conduc la admiterea că aici a existat un centru organizat, anterior formării statului feudal moldovenesc, probabil un nucleu al unui centru urban, târg, al unei formaţiuni politice locale axată pe valea Bistriţei. Mai mult decât probabil menţiunile din anii 1387- 1392 ce amintesc de acestă aşezare la ea se referă.

Continuatorul unor aşezări omeneşti ivite în zorii vechi ai omenirii,oraşul şi-a păstrat cu grijă trăsăturile îndepărtatei sale origini aici găsindu-se dovezi ale acelei epoci de piatră lustruită de la sfârşitul acei framântate epoci. Oamenii şi-au amintit că în Geografia sa, Ptolemeu vorbeşte de vechea Petrodava, cuvânt de origine geto-dacică, ”petro” – însemnând ” piatră”, iar ”dava” – târg. Şi nu puţini au fost aceia care au localizat vechiul târg, mai ales negustorii, de ”Cetatea de Piatră” de pe malul Bistriţei. De altfel, de la aceşti negustori a primit informaţii acel geograf al antichităţii, Claudiu Ptolemeu, descriind acest oraş in Geografia sa.

Primul nucleu al unei formaţiuni politice locale axată pe valea Bistriţei este datat de prima menţiune a oraşului din 1387- 1392, sub numele de ”Kamena” De altfel, vechea denumire geto-dacică, ce descinde din tracicul ”Petra” (piatră), s-a păstrat de-a lungul a peste două milenii în forme puţin modificate.

Pe aceste temeiuri aşezarea va deveni târg, şi un vechi voievod o va socoti locul potrivit pentru o nobilă reşedinţă. Primul pe care îl cunoaştem dintre aceştia, este un viteaz, Crăciun pe al său nume, şi pentru prima dată oraşil apare pe o listă de localităţi, alcătuită în afara hotarelor ţării, sub numele de Piatra lui Crăciun. Tot sub acelaşi nume îl von afla şi pe vremea lui Alexandru cel Bun, în 1431, într-o danie făcută de domnitor Mănastirii Bistriţa, împreună cu alte localităţi moldoveneşti, pe care le gospodăreşte chibzuit, dar care erau mai vechi şi existau cu mult înainte de întemeierea Moldovei.

Vechimea funcţiei sale politico- defensive, în faţa trecătorilor spre Ardeal, s-a transpus ulterior în organizarea de către Stefan cel Mare a unei Curti Domneşti, menţionată pentru prima dată în 1491, curte ce administra şi cel mai mare ocol domnesc din Moldova medievală, ce deţinea 32 de sate. Vechimea acesteia pare a fi mult mai timpurie, fiind începută înainte de anul 1470.

Piatra, ca oraş târg, a fost format iniţial din două nuclee, strâns legate unul de celălalt, curtea domnească fortificată pe terasa de 15-20 m, astăzi Liceul Petru Rareş , şi cartierul comercial meşteşugăresc, pe terasa de luncă dezvoltat pe malul drept al Cuejdiului, în lungul fostei Uliţe Vechi, astăzi strada Ana Ipătescu. În sec. al XVII- lea are loc procesul de urbanizare şi de cuprindere treptată în oraş a vechiului sat Mărăţei, de pe stânga Cuejdiului, paralel cu creşterea importanţei funcţiilor productive, prelucrarea lemnului, şi bresle bine închegate, precum cea a brutarilor.

În sec. al XVII-lea se intensifică exploatarea lemnului şi plutăritul în bazinul Bistriţei, oraşul devenind reşedinţă de ţinut. Are loc o evoluţie teritorial- tentaculară cu extinderi în cartierele Precista, pe valea Cuejdiului şi suburbia Valea Viei. În sec. al XIX- lea este o etapă de creştere mai rapidă a oraşului prin dezvoltarea începuturilor industriale ( Fabrica de hârtie ”Gheorghe Asachi”, fabrici de cherestea, fabrici de bere, moara cu abur etc), prin dezvoltarea comerţului şi legarea de reţeaua feroviară.