Modificări antropice ale spațiului geografic pe Valea Bistriței între Bicaz și Piatra Neamț

Valea Bistriţei reprezintă o regiune cu un potenţial remarcabil pentru comunitatea locală. Lucrarea îşi propune să scoată în evidenţă impactul activităţilor umane asupra mediului geografic. Civilizaţia umană are de multe ori în ascensiunea sa urmări nebănuite asupra mediului natural, determinând modificarea peisajului geografic. Este necesară cunoaşterea aspectelor pozitive, dar mai ales negative ale intervenţiei umane în vederea stimulării unor preocupări pentru rezolvarea multiplelor probleme legate de protecţia şi conservarea naturii. Natura nu poate fi stăpânită dacă nu ne este cunoscută.

Cunoaşterea situaţiei preexistente şi compararea cu situaţia actuală conduc nu numai la cunoaşterea ci şi la necesitatea găsirii unor măsuri de ameliorare a efectelor negative.

Valea Bistriţei a oferit omului condiţii favorabile de trai prin tot ceea ce poate oferi mediul natural: condiţii de adăpost, floră şi faună. Utilizarea acestora şi dezvoltarea economică au dus la o modificare treptată a mediului. Vechiul peisaj a fost înlocuit treptat cu un peisaj nou, în care industria a avut un rol hotărâtor. Acţiunea omului a fost complexă în valea Bistriţei, atingând apogeul după 1950.

Modificările cele mai semnificative s-au produs odată cu începerea şi desfăşurarea unui vast program de amenajări hidrotehnice pe valea Bistriţei. Principalul scop a fost valorificarea potenţialului hidroenergetic pentru obtinerea energiei electrice. Pe sectorul Pângăraţi-Vaduri-Piatra Neamţ a fost preconizat a se realiza o producţie de energie de 199 Gwh în anul hidrologic mediu, utilizând o cădere totală de 56,52m. Producţia de energie se realizează în două centrale-baraj (Pângăraţi şi Piatra Neamţ), şi o centrală de derivaţie (Vaduri), fiecare având propriul său baraj şi lac de acumulare.

Altă utilizare importantă a amenajării este asigurarea necesarului de apă potabilă şi industrială în zonă şi în special pentru municipiul Piatra Neamţ prin captările subterane din zona canalului de fugă de la centrala Vaduri şi captarea de suprafaţă din lacul Piatra Neamţ (Bâtca Doamnei).

Amenajarea sectorului respectiv a dus şi la o regularizare a albiei Bistriţei, scoţând de sub efectul inundaţiilor terenurile limitrofe si creandu-se conditii pentru dezvoltarea pisciculturii.

Apariţia lacurilor de acumulare a adus schimbări majore în peisaj. La proiectul initial al amenajărilor s-au adăugat construcţia fabricii de ciment de la Bicaz, fabrica de la Taşca, fabrica de azbociment de la Bicaz, fabrica de oxigen de la Stejaru, obiective industriale care au avut, din păcate, implicaţii negative asupra mediului. Acţiunea directă a omului asupra reliefului s-a manifestat prin lucrările necesare amenajării hidrotehnice si anume: lucrări de excavaţie, de depozitare, construcţii, ramblee, lucrări care au contribuit la apariţia anumitor forme de relief antropic.

Valea Bistriţei, prin varietatea formelor de relief, bogăţia faunistică numărul mare de monumente ale naturii, monumente istorice şi de artă, precum şi prin splendida vatră folclorică ce păstrează datinile strămoşilor, este una dintre cele mai frumoase zone turistice ale ţării.

Bistriţa poartă un nume de origine slavonă, care înseamnă „apă repede”. În Dicţionarul Geografic al Judeţului Neamţ, din 1985, se spune că „în timpurile mai vechi, Bistriţa era cunoscută sub numele de Aurar, fiindcă în apele şi in nisipul său se pescuiau firicele de aur”. În prezent, această denumire mai este folosită doar în cursul său superior.

Bistriţa face parte din grupa de est a râurilor României şi este unul dintre cei mai mari afluenţi ai Siretului. Ea străbate, de la obârşie până la vărsare, pe o distanţă de 278,8km formaţiuni geologice variate, ceea ce a condus la o mare varietate a peisajului (bazinete de eroziune sau chei pitoreşti, cum sunt vestitele Chei ale Bistriţei dintre Pietrosul Bistriţei şi Giumalău). Pe o distanţă de aproape 70 de km şi-a modificat traseul, ca urmare a construirii salbei de hidrocentrale.

Bistriţa izvorăşte din munţii Rodnei, de sub vârful Gargalău (de la 1850m altitudine), şi se varsă în Siret, în dreptul satului Nicolae Bălcescu, în aval de Bacău (de la 47°34’27 " latitudine nordică şi 24°48’92" longitudine estică până la 46°29’ latitudine nordică), având cel mai lung curs montan dintre râurile României şi formand un bazin hidrologic cu o suprafaţă de 6974 km. De la izvor la vărsare, Bistriţa străbate un relief variat, de la masive muntoase înalte (Rodnei, Călimani, Bistriţei si Hăşmaş), la masive muntoase mijlocii şi mici (Obcina Mestecănişului, Munţii Stânişoarei şi Tarcăului), la depresiuni intramontane (Dornelor, Bilborului, Borsecului şi depresiunea subcarpatică Cracău - Bistriţa).

Varietatea peisajului este dată atât de structura geologică diferită (de la izvoare şi până în aval de Broşteni străbate zona cristalino-mezozoică şi în aval zona flişului), dar şi de climă. În general, clima văii Bistriţa se menţine în limitele zonei temperat-continentale, având nuanţe diferite în funcţie de altitudine şi orientarea formelor de relief pe care le străbate, particularităţile dinamicii atmosferice şi curenţilor de aer care creează un microclimat local, deosebit de la o zonă la alta. Având o largă deschidere spre regiunile subcarpatică şi extracarpatică, valea Bistriţei se află sub influenţa directă a climei continentale, reflectată cu deosebire în caracteristicile climatice ale iernii. Temperaturile medii anuale, mai mici în zonele montane cresc spre aval de la 0° în munţii Rodnei şi 2° pe Rarău la 4,9° la Vatra Dornei, 8,4° la Piatra Neamţ şi 9,2° la Bacău. Cantitatea de precipitaţii variază de-a lungul văii de la 926mm pe Rarău, la 672mm la Vatra Dornei, 649mm la Piatra Neamţ, 544,3mm la Bacău.

Cei mai importanţi afluenţi ai Bistriţei sunt: Dorna (49,5km), Neagra Şarului (35km), Neagra Broştenilor (42km), Bistricioara (68,5km), Bicazul (42 km), Tarcăul (32km) şi Cracăul (59,5km). Râurile din bazinul Bistriţei se alimentează din precipitaţii şi din apele subterane. În zona montană înaltă alimentarea se face predominant din topirea zăpezilor, apele înregistrând debite mari primăvara. Scăderea altitudinii determină o alimentare provenită din ploi, astfel debitele şi nivelurile maxime se înregistrează la sfârşitul primăverii şi începutul verii. Alimentarea subterană, mai constantă în timp tinde să regularizeze regimul râurilor asigurându-le apa în perioadele în care scade cantitatea de precipitaţii. Regimul hidrologic al Bistriţei a fost mult influenţat de om fie direct, prin construirea bazinelor de retenţie, fie indirect, prin defrişări.

O caracteristică esenţială este şi bogăţia şi marea varietate floristică şi faunistică. În zona montană sunt păduri de molid, brad şi fag, alături de pajişti alpine, cu o faună reprezentată prin ursul brun, cerbul carpatin, căpriorul, jderul, mistreţul, râsul, veveriţa, etc. Fauna acvatică prezintă trei sectoare piscicole: al păstrăvului (de la izvoare la Cârlibaba), al lipanului (până la Lacul Izvoru Muntelui), şi al scobarului (în aval de Bicaz). Influenţa antropică s-a manifestat prin aceleaşi activităţi antropice menţionate anterior, defrişările şi construirea bazinelor de retenţie, acestea din urmă aducând schimbări deosebite în ihtiofaună şi acvifaună.

CAPITOLUL I

VALEA BISTRITEI IN SECTORUL BICAZ - PIATRA NEAMŢ

CARACTERISTICI FIZICO - GEOGRAFICE GENERALE.

1.1. Limitele zonei în cadrul judeţului

Sectorul Bicaz-Piatra Neamt este asezat in partea nord-estica a Romaniei, iar in cadrul judetului este localizat in regiunea central-estica.

Limita matematica are urmatoarele coordonate: intre 4640’ lat. nordica si 4720’ lat. sudica si intre 2543’ long. vestica si 2715’ long. estica.