Glaciațiunea Kansas din America de Nord

Glaciatiunea Kansas, cunoscuta in Marea Britanie sub numele Glaciatiunea Anglicana, Elster in nordul Europei si Mindel in Alpi, a fost o perioada de glaciatiune severa, desfasurata in Pleistocen. Se presupune ca s ar fi petrecut intre anii 410 000 si 380 000. Oricum, este evident ca desi maxima glaciatiune a durat mai putin decat s a crezut initial, nu se stie cu exactitate cand a inceput sa scada in intensitate. Se considera ca Glaciatiunea Kansas marcheaza maximul absolut de extindere a calotei glaciare in Cuaternar. Numele, utilizat in general doar in America de Nord, vine din dovada ca aceasta calota glaciara a ajuns in sud pana in tinutul Douglas din statul Kansas, care se gaseste la mai mult de 300 de mile departare sud de limita maxima a ultimei glaciatiuni (Illinois in America de Nord, Riss in Europa).

In Europa, calota glaciara s a extins spre sud pana la actualul teritoriu al Slovaciei si al Londrei.Din cauza faptului ca ultimul maxim glaciar a ingropat majoritatea dovezilor severitatii glaciatiunii Kansas, determinarea conditiilor de mediu in alte zone in aceasta perioada este foarte dificila, putandu se realiza doar prin studii oceanice.  Acest lucru indica faptul ca curentul „jet stream” (curent de aer foarte rapid, ce se gaseste la peste 11 000 m altitudine si care desparte mase de aer cu temperaturi foarte diferite) din timpul glaciatiunii Kansas a avut loc cu pana la 5 grade mai spre sud decat in ultimul maxim glaciar (adica deasupra statului Sonora din Mexic si sudul Marocului din Africa). Aceste descoperiri sugereaza puternic faptul ca glaciatiunea Kansas a avut un efect mult mai puternic in distributia florei si faunei decat ultimele perioade glaciare.

In mod particular, multe mici refugii fara gheata din America de Nord este posibil sa fi fost acoperite de gheata in aceasta perioada, in timp ce in vestul si centrul Africii, precum si in sudul Australiei, multe din zonele impadurite e posibil sa fi disparut. Este probabil ca ghetarii sa fi ocupat zone mult mai intinse in munti decat au facut o in ultimul maxim glaciar ( de exemplu, urmele reliefului periglaciar din Drakensberg sugereaza glaciatiunea intr o anumita perioada din Cuaternar, dar alte dovezi sugereaza ca muntii nu au fost afectati de ultima glaciatiune). Padurea amazoniana, care astazi ocupa aproximativ aceeasi suprafata ca in perioada ultimului maxim glaciar, se poata sa fi fost restransa la doar cateva mici refugii in timpul glaciatiunii Kansas. A fost demonstrat ca acestea au cea mai mare biodiversitate, precum si cea mai umeda clima.