Marea Neagră

Marea Neagra este situata la marginea sud-estica a Europei, pe care o separa de Peninsula Asia Mica. Tarile riverane sunt ucraina, in nord, Georgia si Rusia in est, Turcia in sud, Bulgaria si Romania in vest

Tarmurile prezinta putine articulatii, cele mai mari fiind peninsula Crimeea si golful Odessa. Stramtoarea Kerci o leaga de un compartiment al sau mai mic si foarte putin adanca – Marea Azov.

Marea Neagra face parte din bazinul mediteranei europene, fiind compartimentul sau cel mai izolat. Bazinul este dezvoltat sip e scoarta oceanica si pe scoarta continentala , iar relieful include platforma continentala, versantul continental si campia abisala.

Marea Neagră

Harta

Tip Mare interioară

Suprafaţă 423488 km²

Volum de apă 537,000 km³

Salinitate 22,03 g/l%

Adâncime maximă 2 245 m

Adâncime medie 1,271 m

Lungime 1,149 km

Lăţime 630 km

Localizare Oceanul Atlantic, Marea Mediterană

ISTORIC:

Marea Neagra în istorie

Marea Neagra e albastra. Este prea putin cunoscut faptul ca numele ei, Karadeniz, în turca si Marea Neagra, în româna, este relativ nou. A intrat în circulatie prin anul 1860. Însa, prima denumire a marii a fost "Pontos Axeinos". În greaca înseamna marea cea întunecata sau sumbra si probabil provine din iraniana. Nu se stie sigur cum s-a tranformat acest nume în "Pontus Euxinus", marea cea primitoare, asa cum apare frecvent în textele scriitorilor greci si latini, între 700 î.Hr.-500 d.Hr. De-atunci, de mii de ani, istoria Marii Negre s-a scris din influente asiatice si europene, cu imperii care s-au nascut si au decazut în jurul ei

FLORA SI FAUNA MARII NEGRE:

Plantele sunt reprezentate prin peste 304 specii de alge macrofite, majoritatea alge rosii, la care se adauga algele brune si algele verzi. Fanerogramele sunt reprezentate numai de 5 specii.

Animalele sunt reprezentate de majoritatea grupelor de nevertebrate, cu un total de 1750 de specii, iar dintre vertebrate sunt prezenti pestii, pasarile si mamiferele marine, cu un total de 164 de specii.

Planctonul este reprezentat pana la adancimea 175 m, cuabateri în diferite sectoare ale mării legate de condiţiile locale. Planctonul neritic este mai bogat în specii şi indivizi decât cel din larg, densitatea lui având variaţii sezoniere.

Fitoplanctonul cel mai bogat se afla intre 0-50 m adancime.Dominante sunt algele silicioase. Algele verzi ( cloroficeele ) si algele albastre-verzui (cianoficeele) sunt slab reprezentate. Fitoplanctonul este bine dezvoltat in zona litorala si mai slab dezvoltat in larg. In mare, in locurile unde se varsa apele curgatoare exista un amestec de alge dulcicole si marine. Se constata in fitoplancton o pronuntata variatie sezoniera.

Dupa originea lor, organismele fitoplanctonice din Marea Neagră sunt dulcicole în proporţie de 31,7%, marine bentice 13,3% şi tipic marine planctonice, în proporţie de 55%. Fitoplanctonul este dominat de diatomee (48%) şi peridineee (29%), celelalte grupuri fiind mai slab reprezentate.

Unele specii de alge planctonice cum sunt Cyclotella aspra, Exuviaella cordata, Chaetoceras similis, Nitzschia seriata, Sceletonema costatum au o dezvoltare masivă tot timpul anului, sau numai în anumite perioade, producând uneori fenomenul de înflorire. Alte specii precum cele din genurile Prorocentrum, Gymnodinium, Gienodinium, Peridinium, Ceratium, Coscinodiscus sunt întâlnite în tot timpul anului, fără a avea însă o dezvoltare în masă. Alte specii însă sunt rare, apar ocazional, precum Polykrikos schwarzi, Meringosphara merzi setifera, Mexasterias problematica, etc. Numărul de specii de alge planctonice şi densitatea lor variază sezonier in funcţie de cantitatea de lumină, concentraţia de

substanţe biogene şi gradul de amestec al apelor dulci şi sărate.

Dinoflagelatele au o dezvoltare maxima in sezonul cald ( iunie-august ), iar diatomeele in sezonul rece ( decembrie-februarie ). Biomasa maxima a fost pusa in evidenta in luna iunie si in luna noiembrie. Ea constituie un pretios material nutritiv pentru zooplancteri, dar si pentru pestii planctonofagi ( hamsie,sport).

Zooplanctonul, mai sarac in specii decat fitoplanctonul, se compune din protozoare, celenterate, viermi etc. Pe anotimpuri, zooplanctonul cel mai bogat este intalnit iarna, iar cel mai sarac, vara. Mai ales, in partea a doua a toamnei zooplanctonul are o crestere continua vertiginoasa. Pe timp de primavara si vara zooplanctonul se diminueaza cantitativ din cauza consumarii lui de catre puietii de peste si pestii planctonofagi. Zooplanctonul scade cantitativ pe verticala.