Plante insectivore

INTRODUCERE

Plantele carnivore sunt plante care își iau unele sau majoritatea substanțelor lor nutritive (dar nu energia) prin prinderea și consumul unor animale sau protozoare, de obicei insecte și alte artropode. Plantele carnivore s-au adaptat să crească în locuri unde solul este subțire sau sărac în substanțe nutritive, în special azot, cum ar fi mlaștini acide și aflorimente de rocă. Charles Darwin a scris Insectivorous Plants (Plante carnivore), primul tratat bine-cunoscut despre plantele carnivore, în anul 1875. În primul capitol se găsesc date ce fac o caracterizare fizico-geografică al zonelor în care se regăsesc aceste plante carnivore. Capitolul are informații cu referire la poziția geografică, geologia, relieful, hidrografia, clima, solurile și modul de folosință al acestor plante carnivore. Capitolul al doilea prezintă caracteristicile cu privire la plantele carnivore. Următorul capitol cuprinde informații cu privire la fauna ce se regăsește în zona acestor plante. Naturalistul Mark Catesby, a scris, printre primii, acest fenomen straniu la plante în anul 1743. Mai tarziu, în anul 1875, celebrul biolog de origine britanică, Charles Darwin, a cercetat cu atenție și comportamentul plantelor “carnivore”, iar observatiile sale fiind consemnate în lucrarea Insectivorous Plants (Plante carnivore). Alți cercetători au continuat studiul respectivelor plante carnivore, fără a ajunge la explicație concretă științifică a apariției acestui fenomen care inversează o anumită ordine cunoscută de către om. În capitolul patru se menționează despre importanța științifică, economică și turistică al zonelor în care sunt localizate aceste plante carnivore.

1. CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A REGIUNILOR

1.1. Poziția geografică

Plantele carnivore s-au adaptat locurilor unde solul este sărac în substanțe nutritive, cum ar fi mlaștinile și zonele cu roci. Acestea sunt localizate în emisfera nordică a Terrei, mai exact în Alaska, Canada, Europa de Nord. Dar se află și în emisfera sudică în state precum: Venezuela, Brazilia, Filipine, India, Australia. Se mai găsesc în Africa și în. La noi în România aceste plante carnivore sunt rare, astfel le localizăm în: Tinovul Mohoș, Munții Bucegi și Delta Dunării. Ca și concluzie, acestea au ca mod de răspândire pe tot Pământul.

1.2. Substratul geologic

Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile, care constau mai ales din feriga uriașă care în urmă cu aproximativ 400 de milioane de ani compunea adevărate păduri. După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe, în primele faze ia naștere turba. Pentru mlaștini este caracteristic procesul de acumulare a resturilor organice nedescompuse și formarea de turbă. Primele mlaștini de pe Pământ au apărut la intersecția dintre perioadele geologice Silurian și Devonian și s-au format acum circa 350-400 milioane de ani în urmă. Mlaștinile sunt localizate prepoderent în emisfera nordică a Pământului, în special în câmpie și ocupă o suprafață de aproximativ 350 de milioane de hectare. Mlaștiniile iau naștere în urma a două căi principale: prima cale este în urma execesului de umiditate și în urma creșterii excesive a plantelor din bazinul acvatic. Iar a doua cale este dată de înmlăștinirea în urma acțiunii omului prin construcția de baraje pe cursul râurilor de apă. În zilele calde și întunecoase pe mlaștini se poate vedea o strălucire de culoare albastră. Apariția acestei culori se poate explica prin aprinderea spontană a metanului eliberat de către mlaștină precum și lumina eliberată în urma descompunerii organismelor fosforecente, sedimentelor minerale ,radioactive etc. Turba este cel mai tânăr cărbune, acesta datează din perioada Neogen, formându-se și în prezent. Turba conține 52 - 62 % carbon în masa combustibilă, iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile. În momentul extracției ea conține 75 - 80 % umiditate.