Potențialul turistic al zonei Valea Hartibaciului

I. Consideratii geografice generale

1. Asezarea geografica

Podisul Hartibaciului este cuprins intre Tarnava Mare (nord), aliniamentul Valea Archita-Pasul Beia-Valea Palosului-Valea Homorodului (est), Depresiunea Fagaras si Depresiunea Sibiu (sud) si Culoarul Visei (vest), acesta fiind extins pe aproximativ 90 km de la vest la est (lungimea maxima) si aproximativ 50 km de la nord la sud (latimea maxima), intre aceste limite inchizand o suprafata situata in jurul a 3700 km2.

Considerata in ansamblu, geneza unitatii este un rezultat al retragerii apelor pannoniene, urmata de constituirea si adancirea treptata a retelei hidrografice pana la forma actuala, precum si de actiunea celorlalti factori de modelare. In aceste conditii, la suprafata podisului au ramas, pe cea mai mare parte din intinderea sa (vestul si nordul unitatii), formatiuni pannoniene (argile si nisipuri in pachete groase, cu unele intercalatii de tufuri andezitice), in timp ce in est si sud, urmare a indepartarii depozitelor pannoniene, este prezent sedimentarul sarmatian (argile, nisipuri, gresii si conglomerate slab cimentate, intercalate cu tufuri dacitice). Pe o fasie ingusta din sud-est si insular in zona Talmaciu se pastreaza depozitele badeniene (aemanatoare cu cele sarmatiene, la care se mai adauga orizontul de sare situat la mica adancime).

Sub aspect tectonic, formatiunile mentionate sunt relativ putin deranjate, unele linii de anticlinal si sinclinal traversand aproximativ pe directia nord-sud doar partea estica a podisului (anticlinalul Bunesti spre exemplu), in timp ce in compartimentul vestic este prezent anticlinalul taiat de Valea Hartibaciului, in cotul de la Benesti-Altana, cu continuare spre vest si nord-vest pana la Valea Visei (Slimnic).

Se adauga apoi structura de domuri si brahianticlinale, in care nisipurile (formatiuni de inmagazinare a gazului metan) sunt in alternata cu argilele (protectoare ale acestor zacaminte), in aceasta privinta fiind bine cunoscute campurile gazeifere de la Nou Sasesc, Ilimbav, Rusi, Barghis, Netus, Teline, Bunesti, Beia etc.

Actiunea de modelare subaeriana postpannoniana din cuprinsul podisului, care pierde din altitudine de la est spre vest, respectiv de la 750-800 m (800 m in Dealul Tufa Ciorii, vest de Beia si 785 m in Dealul Gherghelau, vest de Palos) pana la 600-680 m (675 m in Chicera Hamba, sud-est de Slimnic si 613 m Chicera Vestemului, nord de Talmaciu), a condus la formarea si conservarea clara a suprafetelor de nivelare: Amnasului (superioara) si Hartibaciului (inferioara), urmata de un nivel al umerilor de vale ce se continua cu terasele culoarelor din vecinatate. Fata de suprafetele de nivelare, terasele sunt inscrise modest in cuprinsul podisului, acestea find ceva mai bine reprezentate numai in cursul inferior al Vaii Hartibaciului, in aval de Altana, unde au fost cartate si bine analizate trei nivele: t1=10-15 m, t2=20-35 m si t3=40-55 (60 m), in timp ce pe lungul vailor se pastreaza cu totul sporadic (Florina Grecu, 1992, p. 67). De-a lungul vailor care incep aproape peste tot cu bazinete de obarsie bine puse in evidenta sub forma de amfiteatre, cu insemnate procese de versant, s-a format relieful de lunca clar exprimat mai cu seama pe Valea Hartibaciului.