Resursele de apă de care dispune omenirea

Inventarierea resurselor de apa ale Terrei

Din suprafata totala a Globului Pamantesc de 510 mil.kmp,apa ocupa 361,3 mil.kmp sau 70,8%,iar uscatul 148,8 mil.kmp-29,2%.Aceasta disimetrie in distributia marilor si a uscatului se mentine si in cadrul celor doua emisfere.Cea mai mare parte a uscatului se afla rapandita in emisfera Nordica(Asia,Europa,America de Nord,Africa de Sud),in timp ce emisfera sudica cuprinde cea mai mare parte a Americii de Sud,partea ingusta a Africii,Australia si Antartica.Emisfera Nordica mai poarta denumirea si de emisfera continental,cu toate ca apa ocupa o suprafata mai mare(60,7%) in comparatie cu a uscatului(39,3%).Emisfera Sudica mai poarta numele si de emisfera oceanic,deoarece apa ocupa o suprafata de 81%,iar uscatul un areal foarte restrains de 19%.

Repartitia oceanelor si a continentelor

Denumirea oceanului Suprafata in mil.kmp. % Denumirea continentului Suprafata in mil.kmp. %

Pacific 178,7 49,5 Europa 10,5 7

Atlantic 91,7 25,4 Asia 44,35 29,8

Indian 76,2 21,1 Africa 29,8 20

Inghetat(Arctic) 14,7 4,0 America de Nord si America de Sud 42,12 28,2

Australia,Oceania 8,93 6

Antartica 13,3 9

Oceanul Planetar 361,3 100 Uscat 149 100

Oceanul Planetar este divizat in patru mari bazine oceanice:Pacific,Atlantic,Indian si Inghetat(Arctic).

Oceanul Pacific

Oceanul Pacific (de la numele latin Mare Pacificum = mare liniştită) este cel mai mare ocean din lume, acoperind aproximativ 33% din suprafaţa Pământului. Oceanul are o suprafaţă totală de 179,7 milioane de km² şi se întinde pe aproximativ 15.500 km de la Strâmtoarea Bering în nord şi până la Marea Ross în Antarctica. Limita vestică a oceanului este Strâmtoarea Malacca, iar la est oceanul e mărginit de continentul America. Pacificul conţine în jur de 25.000 de insule, numite Insulele Pacifice, mai mult decât conţin toate celelalte oceane împreună. Groapa Marianelor, aflată în nord-vestul oceanului, este cel mai adânc punct de pe planetă, având o adâncime de 11.034 m.

De-a lungul coastei vestice neregulate a oceanului există multe mări, cele mai mari fiind Marea Celebes, Marea Coral, Marea Chinei de est, Marea Filipinelor, Marea Japoniei, Marea Chinei de Sud, Marea Sulu, Marea Tasmaniei şi Marea Galbenă. Strâmtoarea Malacca uneşte, la vest, Pacificul cu Oceanul Indian, iar Strâmtoarea Drake şi Strâmtoarea Magellan fac legătura, la est, cu Oceanul Atlantic. Şi Canalul Panama uneşte la est Pacificul cu Atlanticul. În sfârşit, la nord, Strâmtoarea Bering face legătura cu Oceanul Arctic.

Caracteristicile apei

În Pacific temperatura apei variază de la punctul îngheţului, în zonele polare, până la circa 30 °C la ecuator. Salinitatea variază în funcţie de latitudine: apa este mai puţin sărată lângă ecuator decât cea din zona temperată, din cauza precipitaţiilor abundente din zona ecuatorială / tropicală. Şi spre poli salinitatea este mai mică, deoarece evaporarea este foarte scăzută.

În general apa Pacificului se mişcă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică a Pământului şi în sens opus în emisfera sudică. Curentul ecuatorial de Nord se mişcă spre vest de-a lungul paralelei de 15° N, apoi se întoarce spre nord lângă Filipine pentru a deveni curentul cald Japonez sau Curentul Kuroshio.

Cotind spre est la 45° N, curentul Kuroshio se bifurcă: o parte din apă se mişcă spre nord formând Curentul Aleutian, în timp ce restul se mişcă spre sud pentru a se reuni cu Curentul Ecuatorial de Nord. Curentul Aleutian se ramifică în apropierea Americii de Nord şi formează baza circulaţiei de formă triunghiulară din Marea Bering. Ramura sudică a lui devine liniştitul şi încetul curent Californian.

Curentul Ecuatorial de Sud, curgând spre vest de-a lungul ecuatorului, coteşte spre sud la estul Noii Guinee, apoi spre est în dreptul paralelei de 50° S şi se uneşte cu principalul curent vestic al Pacificului de Sud, ce include curentul circumpolar antarctic ce înconjoară pământul. În timp ce se apropie de coasta chiliană, Curentul Ecuatorial de Sud se divide; o ramură curge împrejurul Capului Horn, iar cealaltă o ia spre nord pentru a forma curentul Perului sau Curentul Humboldt.