Școala De geopolitică Germană

Friedrich Ratzel este intemeietorul de drept al geopoliticii. El a operat cu termenul de geografie politica, intitulandu-si astfel lucrarea sa de baza: "Politische Geographie", aparuta in anul 1897. De profesie zoolog, el se apropie de studiul geografiei, cu ocazia calatoriei sale in America de Nord si Mexic unde, studiaza viata locuitorilor de origine germana. Simion Mehedinti aprecia aceasta lucrare ca fiind "menita sa rastoarne si sa transforme literatura geografica", statul nemaifiind o fictiune cartografica, el "se naste, creste, decade si piere in legatura cu anumite imprejurari fizice".

F. Ratzel in analizele sale depaseste granita geografiei politice si face analiza politica. Astfel el vorbeste despre spatiu ca fiind limita naturala intre care se produce expansiunea popoarelor, arealul pe care acesta tinde sa-l ocupe. Autorul recurge la doua notiuni: concordante si discordante antropogeografice. Concordanta se realizeaza prin colonizarea interna, adica prin distributia omogena a populatiei pe suprafata statului. El isi exprima dezacordul in ceea ce priveste spatiul ocupat de Rusia, care avea o suprafata de 10 ori mai mare decat cea a Germaniei si o populatie de 2,5 ori mai mare decat a principalelor state europene la un loc. Cu aceasta ocazie Ratzel vorbeste despre "foamea de spatiu", care nu se justifica in cazul Rusiei, ea avand deja un teritoriu mult prea mare fata de necesar, dar care devine explicabila atunci cand se inregistreaza o densitate de populatie prea mare pe un spatiu mic, cum este cazul Germaniei. In acest caz va avea loc colonizarea externa, adica o migratie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat.

Friedrich Ratzel vorbeste despre cat de important este spatiul pentru un popor, el arata daca un popor se afla in ascensiune. Forta statala este data si de populatie, "densitatea mare a poporului inseamna cultura". Este deci nevoie de un numar suficient de mare pentru a zamisli o cultura, pentru ati impune identitatea in fata altor natiuni. Aceasta idee este preluata si de cei doi autori maghiari Andrei Korponay si Paul Vida, care de asemenea observa importanta suprematiei populatiei in fata oricarui tratat international: "intre ascensiunea popoarelor si cresterea lor numerica subzista o corelatie stransa si de nedesmintit". Cei doi autori atrag atentia asupra faptului ca, Ungaria si-a pierdut suprematia si pozitia politica ca o consecinta a scaderii pozitiei si a importantei poporului maghiar. Andrei Korponay da si o solutie pentru cresterea numarului populatiei de origine maghiara din Transilvania pentru ca aceasta sa devina teritoriu unguresc: "ne trebuiesc 20 milioane de unguri". Iata deci cat de important este numarul populatiei pentru un stat, el poate sa-si mentina suprematia, dar tot atat de bine poate sa inceteze sa mai existe, fiind asimilat de alte popoare. Faptul ca poporul roman s-a mentiunut in fata atator invazii straine, de-a lungul secolelor, s-a datorat si sporului natural ridicat al acestui popor. Din pacate, in prezent Romania inregistreaza un spor negativ de crestere a populatiei de - 1,9 (in 1997), ceea ce va duce la o diminuare considerabila a poporului roman. Acest fapt este cu atat mai grav cu cat anumite etnii cunosc cresteri demografice spectaculoase. Simion Mehedinti formuleaza chiar o axioma demografica: "puterea natiunilor creste si scade, dupa cum creste si scade populatia lor". Aceasta afirmatie este total verificata daca observam corelatia dintre ascensiunea marilor puteri (Franta, Rusia) si cresterea numarului populatiei acestora. In acest sens ne putem pune intrebarea daca Rusia isi va mai relua statutul de mare putere mondiala, in conditiile in care populatia sa, inregistreaza ritmuri negative de crestere, iar in anul 2050 este estimat ca va ocupa locul 14 in lume din acest punct de vedere (fiind depasita de tari ca: India, China, Pakistan, SUA, Indonezia, Nigeria, Brazilia, Bangladesh, Ethiopia, Congo, Mexic, Filipine etc). Este adevarat insa ca, pentru a ajunge o mare putere este necesar ca, pe langa numarul mare de populatie sa detii si o putere economica suficient de mare, ceea ce inca nu este cazul Rusiei.

Friedrich Ratzel foloseste si termenul de geospatii, referindu-se la extinderea fortei civilizatoare a unei tari la nivelul unui continent intreg (el vorbeste despre geospatiul american). De fapt acesta este obiectivul pangermanismului, de a aduna populatia de origine germanica in cadrul aceleiasi frontiere. In 1841, Friedrich Liszt vorbea despre misiunea Germaniei de a ajunge pe cursul Dunarii la Marea Neagra, "cursul Dunarii arata directia spre care trebuie sa se indrepte aceasta emigrare". Exista de fapt o obsesie germana de a construi un imperiu care sa se intinda de la Marea Nordului pana la Marea Adriatica, iar Liszt avea in vedere un proiect maret, realizarea axei Hamburg - Bagdad. De fapt era vorba despre dorinta de a impune natiunea germana ca forta civilizatoare in fata celorlalte natiuni, de a crea un geospatiu german.

Legile cresterii spatiale, asa cum sunt ele precizate de Ratzel, se refera la faptul ca, un stat creste odata cu cultura sa, cu dezvoltarea sa economica. Statul poate insa creste si prin asimilarea altor state mai mici sau prin inglobarea elementelor celor mai valoroase ale mediului fizic. Dar pentru a realiza toate acestea trebuie sa ai si o asezare geografica care sa-ti permita dezvoltarea. Ori tocmai acest lucru a lipsit Germaniei, care era prinsa intre alte state puternice precum Franta, Anglia etc, fapt ce a obligat-o sa-si indrepte tendintele expansioniste spre sud-est (pe Dunare) si spre nord (pe Rin).

Tot Ratzel lanseaza ideea de "ciclu oceanic", referindu-se la faptul ca valoarea marilor si a oceanelor se schimba in functie de importanta tarilor care le strajuiesc. Astfel, atunci cand Imperiul Roman era puternic, Marea Mediterana era cea mai importanta; cand Anglia a devenit imperiu, Oceanul Atlantic juca un rol major; in prezent cand marile puteri sunt SUA, Japonia, China, Oceanul Pacific a devenit oceanul viitorului, locul unde (dupa Ratzel) va avea loc principala confruntare intre statele maritime si cele continentale.