Sistemul Ialomița

Istoricul cercetarilor: Cercetarile despre rau au fost realizate de I. Ujvari si specialisti din cadrul Administratiei Nationale “Apele Romane”, in urma unei documentatii adecvate.

Scopul lucrarii: Realizarea unui studiu de specialitate despre raul Ialomita, necesar pentru lucrarile practice de hidrologie.

Materiale si metode folosite: I. Ujvari – “ Geografia apelor Romaniei ”, imagini si tabele preluate din studiul autorului, site-uri de specialitate.

Raul Ialomita isi curge izvoarele din circuitele glaciare situate pe versantul sudic al Masivului Bucegi, in jurul altitudinii de 2 390 m, de sub Piatra Obarsiei. Aici converg spre raul colector trei cursuri mici, care isi au originea in circurile glaciare: Valea Doamnelor, Obarsia Ialomitei, Valea Sugarilor.

Caderea Ialomitei pana la Padina ( primul bazinet din amonte) ajunge la 131 m/km, iar pana la varsarea Brateiului ( bazinetul Dobresti, ultimul din serie), la 85,2 m/km. Debitul de apa acumulat de Ialomita in sectorul superior ajunge la 2,8 m3/s. Acest sector a fost folosit pentru realizarea complexului hidroenergetic Dobresti-Moroieni.(fig.137)

Fig,137 – utilizarea energetic a Ialomitei superioare si conditiile ei reliefale si geologice (Ujvari,I-Geografia apelor Romaniei,pg.466)

In aval de Moroieni, Ialomita patrunde in zona subcarpatica, puternic cutata, cu structure salifere si ape fosile sulfuroase cunoscute la Pietrosita, Poiana, Pucioasa, etc. Aici apar si primele semene de imbogatire cu NaCl a apelor Ialomitei, care mai spre aval se accentueaza, denaturand compozitia sa chimica din zona de obarsie, deosebit de favorabila pentru folosinte, alimentari cu apa potabila. Panta sa pe acest sector descreste pana la valori de 7-11 m/km.

Parasind dealurile subcarpatice ale Targovistei din stanga, Ialomita iese la Doicesti in campia aluviala, Campia Targovistei, care nu este altceva decat marele sau con de dejctie construit impreuna cu Dambovita. Aici Ialomita se abate treptat spre est, pantele sale scad la 3-6 m/km si devine un colector submontan al raurilor ce vin din stanga, dinspre Carpati, ceea ce ii asigura sistemului sau o asimetrie puternica. Pana la varsare, din dreapta, nu mai primeste afluenti de seama.

In zona campiilor piemontane si de divagare, panta raului scade continuu, media ei pana la varsarea Prahovei fiind de 1,1 m/km. In Campia Baraganului caderea raului devine si mai mica, pe o distanta de 220 km insumand abia 50 de metri (0,23 m/km), ceea ce duce la meandrari foarte accentuate. Afluentii in sectorul superior, montan si subcarpatic, se insira destul de simetric in lungul Ialomitei. Dupa Brateiul, Ialomita mai primeste din dreapta pe Rateiul, Raciul, Tata, Ialomicioara Mica ( S=95 km2;L=24 km) si Vulcana, iar din stanga pe Ialomicioara Mare ( S=76 km2;L=10 km), Rusetul si Bizdidelul.

Afluentii cei mai importanti Ialomita ii primeste in sectorul piemontan, mai ales din stanga. Majoritatea lor provin din regiunile subcarpatice, aducand ape puternic clorurate si sulfatate, cum sunt cele doua Slanicuri ( primul S=41 km2,L=16 km; al doilea S=79 km2,L=22km), Pascovul, Crivatul si Cricovul Dulce cu Provita. In aval de Cricov, in Ialomita se varsa din dreapta emisarii rauri ce formeaza limane fluviatile instalate in zona de divagare ( probabil in albiile vechi, parasite de Ialomita) cum sunt lacul Ciolpani, Manastirii sau Balteni, lacul Snagov, cea mai frumoasa baza de sporturi nautice ( S=576 ha), lacul Balta Neagra si lacul Caldarusani( S=224 ha). Snagovul atinge adancimea maxima de 9 m, iar Caldarusani 4,3 m. Ele sunt alimentate si cu apele Ialomitei dinspre sistemul de aductiune Bilciuresti-Colentina prin vaile de tip “mostiste” care se varsa in ele. Snagovul are un bazin de receptie de 203 km2, iar lungimea paraului Snagov atinge 46 km. In lacul Caldarusani se varsa Vlasia( S=82 km2,L=32 km) si Cociovalsitea, prin care se realizeaza si alimentarea artificiala dinspre Crevedic.(fig.136)