Starea Calității Apei Râului Bahlui

Introducere

Calitatea apei este definită cel mai adesea ca fiind ansamblul tuturor caracteristicilor apei: fizico-chimice, biologice şi bacteriologice, exprimate cuantificat, care permit încadrarea probei de apă într-o categorie, încadrare ce urmezează un scop bine stabilit. Calitatea apei se face prin raportarea la 3 tipuri de parametri, conform planul mondial de supraveghere a mediului înconjurător GEMS al Naţiunilor Unite, şi anume:

1. parametrii de bază: temperatura, pH-ul, conductivitatea, oxigenul dizolvat;

2. parametrii indicatori ai poluării persistente: cadmiu, mercur, compuşi organo-halogenaţi şi uleiuri minerale;

3. parametri obţionali: carbon organic total, consum biochimic de oxigen, detergenţi anionici, metale grele, clor, sodiu, cianuri, uleiuri totale, streptococi.

Asigurarea calităţii apei ce urmează a fi utilizată într-un anumit scop se realizează şi se menţine prin reducerea cantităţii şi concentraţiei poluanţilor, mărirea capacităţii de autoepurare a cursurilor naturale şi epurarea apelor uzate, realizată prin procedee avansate în staţii specializate, scopul monitoringului calităţii apelor fiind acela de a asigura supravegherea întregului ciclul captare – tratare – distribuţie – utilizare – evacuare.

1. Cadrul natural

Râul Bahlui, afluent al Jijiei este colectorul principal al pârâurilor de pe aliniamentul urban Hârlau-Târgul Frumos-Iaşi, reprezentând şi axa municipiului Iaşi, este situat în partea NE a României ocupând o poziţie central-nord-estică în cadrul Podişului Moldovei. Acesta îşi are izvoarele în judeţul Botoşani (comuna Tudora) la o altitudine de 500 metri, are o lungime de 119 km şi un bazin hidrografic de 2.007 km², locul de vârsare în Jijea fiind în apropierea localităţii Chipereşti.

Harta nr. 1 Râul Bahlui în municipiul Iaşi

Bazinul hidrografic al Bahluiului se desfăşoară în mare parte în judeţul Iaşi exceptând afluenţi săi şi se suprapune din punct de vedere geomorfologic peste partea sudică a Câmpiei Moldovei, la contactul dintre această câmpie şi unităţile de podiş mai înalte din vest (Podişul Sucevei) şi sud (Podişul Bârladului). Relieful este puţin fragmentat cu altitudini ce nu depăşesc 175 metri şi o energie de relief cu valori sub 100m. Formaţiunile geologice de bază din întreaga sunt argilele sarmaţiene, cu alternanţe subţiri de nisipuri fine cu o structură monoclinală cu o cădere generală de 10m/km dinspre NV-SE şi apar la zi pe partea dreaptă a văii Bahluiului scoase prin eroziune de suprafaţă, foarte activă pe acest versant. Aceste roci sunt acoperite în cea mai mare parte, de depozite mai noi, cuaternare, de origine fluvială, coluvio-deluvială şi eluvială de tipul aluviunilor şi luturilor loessoide.