Zona mediteraneană a Greciei și Turciei

Grecia in perioada Antica

Cel mai important factor geografic in istoria Greciei este intrepatrunderea marii cu uscatul. Teritoriile uscate ce se aflau la o distanta de cativa kilometri de coasta marii au evoluat mai greu. Cea mai veche civilizatie din aceasta regiune s-a dezvoltat in Insula Creta si Insulele Cyclade. Este aproape sigur ca primii locuitori ale acestor areale vorbeau o limba Non-Indo-Europeana, care era asemanatoare cu limbile vorbite in sud estul Asiei Minore. Cand triburile grecesti au colonizat insulele si penisulele, au evoluat rapid, dar nu au reusit sa ajunga la un compromis politic pentru a garanta unificarea acestora.

Diferentele nucleelor culturale este data de numeroasele golfuri, stramtori si terenul accidentat pe care acestea s-au dezvoltat. Statele mici ale peninsulei au fost practic mai izolate decat cele din zona Islandei. Zonele defavorizate din punct de vedere al transportului maritim raman cele mai putin dezvoltate. Acest lucru se poate observa si astazi, deoarece concentratia populatiei in acea zona este mult mai mica.

Tarmurile marii Egee au vazut dezvoltarea primelor civilizatii europene, si anume cele ale minoanilor şi miceenilor. Dupa ce acestea au inceput sa cada, a urmat o Era Neagra pana în 810 i.Hr, cand a aparut o noua civilizatie elena. A fost Grecia polis oraselor-state care stabilea colonii in Marea Mediterana, care rezista invaziilor persilor si a carei cultura va fi baza civilizatiei elene, dupa caderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).

Structura sociala in Grecia Antica

Trasatura distinctiva a societatii Greciei antice era diviziunea dinte cei liberi si sclavi , rolul diferit al femeilor si al barbatilor , lipsa relativa a diferentelor de statut datorate originii si importanta religiei . Cea mai daunuitoare marturie despe grecii antici vine de la cetatile-state clasice si elenistice , dar se pare ca acelasi tipar era valabil si pentru civilizatia greaca mai timpurie . Atena si Sparta , care aveau sisteme diferite , erau de departe cele mai renumite societati de tip cetati-state . Se pare ca stilul de viata al cetatii Atena era cu mult mai tipic pentru civilizatia greaca dacat cel al Spartei .

Numai oamenii liberi puteau fi cetateni indreptatiti la totala protectie a legii in cetatile–state . In comparatie cu Roma antica , in Grecia se intampla rar ca ierarhia sociala (care clasifica persoanele dupa importanta) sa fie corelata cu puterea politica . In majoritatea cetatilor-state , importanta sociala nu conferea drepturi politice sau legale speciale . De exemplu , faptul de a fi nascut dintr-o familie nobila nu aducea privilegii speciale . Cateodata se imtampla ca o anumita familie sa controleze functiile religioase , de exemplu adorarea unui zeu important , dar acest monopol nu conferea detinatorilor sai puteri suplimentare din punct de vedere guvernamental .

In Atena populatia era impartita in patru clase , in functie de prosperitate cu anumite functii rezervate pentru membrii nivelului superior , cu toate ca pozitia putea fi schimbata odata cu acumularea de averi . In Spata toti oamenii purtatu titlul de “egal” daca isi definitivau educatia . Cu toate acestea regii spartani , care erau conducatorii duali , militari si religiosi ai statului , proveneau din doua familii .

Sclavii nu aveau nici putere , nici o situatie anume . Nu aveau dreptul la o familie proprie , nu puteau detine proprietati si nu aveau nici drepturi politice si nici drepturi legale . Filozoful grec Aristotel ii numea “unelte vii”, si nu se stie ca vreodata un grec liber sa pledeze pentru abolirea sclaviei . In secolul 5 I.Hr. , ajunsesera sa reprezinte o treime din populatia anumitor cetati-state . Sclavii erau oameni luati prizonieri in razboaie . Copii nascuti in sclavie deveneau ei insisi sclavi . O buna parte a sclavilor erau luati din populatii non-grecesti , dar erau si prizonieri din razboaiele intre cetatile grecesti . Sclavii greci din afara Spartei nu s-au revoltat aproape niciodata datorita faptului care apartineau mai multor natii si nu erau capabili sa se organizeze .

Majoritatea familiilor aveau sclavi ca servitori domestici sau ca muncitori ; chiar si familiile relativ sarace putea avea unul sau doi sclavi . Proprietarii puteau sa-si bata sau sa-si omoare scalvii fara a fi pedepsiti de lege . Dar cu toate acestea nu avea nici un rost ca stapanii sa faca rau scalvilor destoinici , deoarece nu avea nici un sens ca acestia sa deterioreze ceva ce le apartinea . Pentru a-i incuraja pe sclavi sa munceasca din greu, cateodata stapanii la promiteau ca vor fi eliberati . Spre deosebire de Roma, in Grecia sclavii eliberati nu deveneau cetateni . In schimb fostii sclavi se amestecau cu populatia de metics — non cetateni , care cuprindea oameni din alte tinuturi sau state , carora li se permitea in mod oficial sa traiasca in cetatile-state .

Exista o anumita categorie de sclavi care apartinea cetatii-stat sau zeilor ( sclavii zeilor erau in general administrati de catre reprezentatii acestora pe pamant , preotii). Acest tip de sclavi publici , se bucurau de o oarecare independenta , ducand o viata de sine stataoare si indeplinind anumite indatoriri . In Atena de exemplu sclavii publici erau instruiti sa depisteze monedele false . Sclavii din temple functionau ca slujitori ai divinitatii respectivului templu .In Sparta exista o categorie speciala de sclavi denumita helots , prizonieri greci de razboi , in proprietatea statului , dar dati in folosinta diferitelor familii de spartani . Ei se indeletniceau cu procurarea hranei si cu treburile domestice in asa fel incat femeile spartane sa aiba mai mult timp pentru a-si creste copiii , iar barbatii sa dedice cat mai mult timp pentru pregatirea lor ca razboinici . Helotii aveau o viata grea si deseori s-au rasculat . In fiecare an Sparatnii insarcinau o grupa speciala si secreta cu depistatu si asasinau pe helotii care erau potentiali agitatori. .

Stilul de viata in cetatile–stat s-a pastrat neschimbat pentru o perioada destul de lunga de timp . Oamenii din centrele urbane locuiau in aparatmente sau in case pentru o singura familie , in functie de gradul de instarire . Locuintele , cladirile publice si templele erau situate in jurul agorei , unde oamenii se adunau pentru a face conversatie sau pentru a cumpara mancare sau bunuri pentru traiul zilnic . Cetatenii mai locuiau in sate mici sau ferme imprastiate in jurul cetatii . In Atena , existau mai multi locuitori in afara orasului decat in interiorul ei .

Casele erau simple , avand dormitoare , camari si bucatarie , in jurul unei curti interioare , dar nu aveau bai . Resturile erau aruncate intr-o groapa in afara usii dupa care erau adunate si aruncate la periferie . Marea majoritate a familiilor erau mononucleare , insemnanad cuplul de parinti inpreuna cu copii , dar fara alte rude . Tatii erau resonsabili cu intretinerea familiei , fie muncind , fie investind in pamant sau comert . Mamele erau responsabile cu aprovizionarea si administrarea sclavilor , care aduceau apa de la fantanile publice , gateau , faceau curat si ingrijeau copii . Tatii aveau o camera separata pentru musafiri , deoarece vizitatorilor de sex masculin le era interzis sa intre in incaperile in care femeile si copii isi petreceau majoritatea timpului . Oamenii bogati aveau deseori prieteni in vizita pentru un symposium , o cina sau o petrecere . Lumina era asigurata de lampi cu ulei de masline . Mobila era simpla si putina , de obicei constand in scaune , mese si paturi.

Alimentatia era de asemenea simpla . Cei saraci mancau in special terci de orz aromat cu ceapa , legume si o bucata de branza sau ulei de masline . Putini erau cei care mancau carne in mod regulat , exceptand situatiile in care se imparteau bucati de friptura din animalele sacrificate cu ocazia sarbatorilor statului . Brutariile vindeau paine proaspata in fiecare zi, iar mici standuri vindeau gustari . Bautura favorite era vinul diluat cu apa .