Cauzele Consumului de Droguri

I.INTRODUCERE

„Însoţindu-ne încă din zorii umanităţii, drogul continuă să fascineze, să suscite interes, să reclame contramăsuri, dar să şi pună întrebări cărora nu li s-a răspuns deocamdată mulţumitor.”Una dintre cele mai importante noţiuni în ceea ce priveşte drogul, este însăşi definirea conceptului.in punct de vedere etimologic, drog, este un cuvânt de origine olandeză – droog. O primă definiţie a drogului, ce se regăseşte şi în Dicţionarul Explicativ Român este: „drogul reprezintă acea substanţă de origine vegetală, animală sau minerală, care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant”. Drogul a fost definit de către Jenică Drăgan ca fiind „orice substanţă utilizată în terapeutică, datorită unor proprietăţi curative, dar al cărei efect este câteodată, incert şi nociv pentru organismul uman”. Totuşi această definiţie este mult prea vagă, generalizând medicamentele.Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanţa utilizată de medicină şi a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea dependenţă fizică şi/sau psihică ori tulburări grave ale activităţii mentale, percepţiei, comportamentului, cunoştinţei.Sensul clasic al termenului este considerat a fi (definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii), „acea substanţă care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcţii ale acestuia”.Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Desi dependentii de droguri sunt considerati niste delicventi, ei sunt in realitate oameni bolnavi, ajunsi in stare de iresponsabilitate pentru faptele lor. Incorsetati de suferinta, dispretuiti si marginalizati, se topesc incet, dar sigur. Se sting neintelesi de nimeni, sufletele lor zdrobite de durere, se zbat intre minciuna si adevar, intre zi si noapte. Pe ei nu-i poate ajuta nimeni. Nimeni in afara de Dumnezeu.Dependența de droguri reprezintă comportamentul care conduce la utilizarea obligatorie a drogului, caracterizată prin necesitatea stringentă de a consuma drogul, asigurarea furnizării și dorința de a reîncepe consumul. Această stare de dependență propune 3 componente distincte și independente : - dependența psihică, caracterizată printr-o dorință inferioară și irezistibilă de a continua consumul pentru înlăturarea disconfortului psihic;

- dependența fizică, ceea ce presupune o stare psihologică alterată, produsă de o administrare repetată a drogului pentru a preveni sevrajul;

- toleranța, care are înțelesul de rezistență sporită la efectele drogului, ceea ce necesită utilizarea unor doze din ce în ce mai mari pentru a obține efectele observate la doza inițială.

II.CLASIFICAREA DROGURILOR

În literatura de specialitate şi în practică există numeroase clasificări ale drogurilor, având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: după efectul produs asupra SNC, după originea lor, după regimul juridic al substanţelor sau după dependenţa generată.A. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra SNC, se consideră în general cea mai adecvată fiind cea utilizată în practică de organismele ONU, preliată şi de Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol.În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel:

1. substanţe stimulente sau psihoanaleptice;

2. substanţe depresoare sau psiholeptice;

3. substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.

1. Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea SNC. Din această categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele şi psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în:

- stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. În doze moderate acestea întreţin starea de veghe, cresc activitatea mintală şi crează o senzaţie de bine.

- stimulente ale umorii – substanţe ce îndepărtează starea depresivă.

2. Depresoarele sunt substanţe care încetinesc activitatea SNC în general ele având efecte analgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac parte din această categorie sunt: opiul şi derivaţii săi (morfina şi heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante şi hipnoticele.

3. Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei, temporale şi spaţiale. În fapt ele „deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează”. În această categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele.