Gestiunea alimentație - Popas Cucorăni

Restaurantul “POPAS CUCORĂNI”

Capitolul 1. Prezentarea unităţii: denumire, localiare, categorie, istoric, organigramă, facilităţi

Satul Cucorăni, născut sub poale de pădure este adesea asociat cu auriul pui de Cucorani, servit de ospătarii popasului din localitate. Pentru cine intra mai în profunzime, localitatea are multe de arătat. Un colţ de rai. Aşa îl considera însuşi marele Eminescu, cel care străbătea adesea poteci prin pădure, fie spre Lacul Loesti, fie spre Izvorul Alb, fie spre Dresleuca, pârâul de argint.

Situat la 10 km de oraşul Botoşani, pe şoseaua Botosani- Dorohoi, Restaurant, Popas Cucorăni’’ reprezintă locul ideal pentru familie şi prieteni, un loc unic, completat cu servicii de înaltă calitate şi dotări numeroase, cu personal calificat, pregătit şi amabil. Amplasarea este potrivită, într-un cadru rustic atrăgând clienţi atât din Botoşani cât şi Dorohoi.

Restaurantul ” POPAS CUCORĂNI” este în cea mai mare parte o construcţie recentă, un local elegant, cu o ambianţă plăcută şi intimă, ferit de traficul intens al oraşului, care dispune de: sală restaurant, Salon I, Salon II, Separeu, Grădină de vară şi livadă, ceea ce oferă posibilitatea organizării în condiţii excelente de evenimente speciale diverse.

Îmbinând eleganţa şi şi tradiţia românească, Restaurantul Popas Cucorăni se incradează în categoria restaurantelor cu specific românesc tradiţional. Sălile sunt amenajate într-un mod elegant, distins, grădina de vară şi livada sunt amenajate în stil rustic totul pentru a se putea savura meniul tradiţional românesc.

În ceea ce priveşte istoria acestui local, ideea a fost a soţilor Cojocaru, el inginer mecanic şi ea ingineră textilistă doi dorohoieni care după evenimentele din 1989 nu s-au dat bătuţi eşuând în carieră. Aşa că s-au lăsat de inginerie şi au dat curs unui al doilea imbold ce le stătea ascuns în suflet şi aştepta momentul prielnic să izbucnească, să explodeze, să se metamorfozeze într-un domeniu total diferit de cel ingineresc: arta culinară.

Prin 1991, din nevoia de a rezista valului de falimente care începuse a lovi şi IAS-urile, nu numai CAP-urile, cei din conducerea IAS Cătămărăşti au înfiinţat aproape de localitatea Cucorăni un popas turistic. Popasul avea menirea de a valorifica în regim de alimentaţie publică puii din crescătoria proprie. Aşa au apărut la Popasul Cucorăni primii clienţi dornici să mănânce un pui la rotisor, cu mujdei de usturoi şi mămăliguţă.

Dar, aşa cum ştim cu toţii, popasul fiind gestionat de către o unitate de stat, calitatea bucatelor şi a serviciilor s-au depreciat repede. Prin anul 2002, când şi ultimele resturi din patrimoniul fostului IAS erau vândute, soţii Cojocaru au cumpărat câteva clădiri cu terenul aferent, printre care şi popasul, care deja intrase în declin. Au muncit mult până să refacă imaginea localului şi să se răspândească vestea că din nou la Cucorăni se poate mânca un pui la rotisor, rumen şi gustos, mare şi ieftin. Clienţii s-au aglomerat iar spaţiul de servire devenise neîncăpător de aceea soţii s-au gândit la modernizarea şi extinderea lui. Cum puiul la rotisor devenise un brand al localului, clienţii nu lipseau, spaţiul devenise din nou o problemă şi de aceea soţii Cojocaru au apelat din nou la bancheri şi au investit într-o terasă, care acum a devenit o cochetă şi intimă sală de desfacere aflată în prelungirea celei vechi. Gheorghe Cojocaru a păstrat regulă de bază a popasului, care s-a dovedit a fi de aur. Mâncarea să fie gustoasă, multă şi ieftină spre deosebire de patronii de unităţi turistice dornici să se îmbogăţească peste noapte. Cojocărenii s-au limitat la adaosuri comerciale mici, dar câştigând din rulaj.

Mai târziu li s-a înfiripat ideea de a face la popas mâncare din carne de oaie. Mai ales că tatăl lui Cojocaru are un cârd de vreo 400 de oi. În numai într-un an numărul clienţilor s-a dublat

Bucuros să-şi vadă clienţii mulţumiţi şi sătui, Cojocaru a constatat că iar se află în criză de spaţiu. Aşa a apărut terasa din faţa localului, pardosită pe jos cu cuburi din lemn şi împrejmuită şi acoperită cu stuf. Şi livada din preajmă s-a dovedit a fi un loc de popas, aşa că a amplasat mese pe sub coroanele pomilor. În momentul de faţă localul dispune de peste 400 locuri la masă şi cu toate acestea sunt zile când se face coadă în aşteptarea unei mese libere. Mulţumiţi de mersul afacerii, soţii Cojocaru continuă să o dezvolte. S-au împrietenit cu nişte patroni de restaurant din Ungaria, pe care i-a vizitat în mai multe rânduri. De la ei au adus primele 50 de ceaunaşe din tuci, în care se serveşte clienţilor ciorba de burtă pe care o menţine călduţă până la ultima lingură.