Identificarea surselor și factorilor de poluare dintr-o industrie cu profil alimentar

CAPITOLUL 1. GENERALITĂȚI

Poluarea este definită ca orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect, a unor substanțe cu efecte vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze sursele biologice, ecosistemele și proprietatea materială, să diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări ale mediului.

Poluanții pot fi de origine:

- menajeră;

- industrială;

- agricolă.

În urma activității umane se schimbă aspectul naturii prin modificarea peisajului solului, florei, faunei și aerului.

Ponderea și importanța surselor de poluare sunt uneori diferite în funcție de condițiile geografice, de gradul de dezvoltare al societății, de gradul de aglomerare al așezării umane, de specificul etnic al diverselor grupuri și de tipul societății umane.

Sursele de poluare se pot clasifica atât după natura agenților poluanți, cât și după natura vectorului care asigură migrarea agenților poluanți.

În primul caz se poate lua în considerare o serie de forme de poluare ca:

- poluarea chimică (pesticide, țiței, substanțe organice etc.);

- poluarea fizică (căldură, radiații, zgomote etc.);

- poluarea biologică (microbi, viruși, diverși agenți patogeni).

După originea surselor, avem:

- poluanți de origine menajeră (ape uzate și deșeuri menajere);

- poluanți de origine industrială (efluenți sub formă lichidă sau gazoasă care se constituie în ape uzate cu încărcătură organică, minerală sau termică);

- poluanți de origine agricolă (ape rezultate din spălarea suprafețelor tratate cu îngrășăminte chimice, pesticide sau ierbicide și efluenți de la complexele animaliere).

În al doilea caz se poate vorbi de poluarea aerului atmosferic, a solului, a apelor de suprafață și marine.

1.1. Poluarea atmosferei

Poluarea atmosferei se realizează prin multiple căi, respectiv:

- modificarea compoziției aerului;

- dispersarea efluenților poluanți în funcție de masa lor moleculară;

- depunerea unor particule de poluanți provenite de la coșurile fabricilor;

- deversarea în atmosferă a unor produși proveniți din: termocentrale - cenușă, zgură, gaze toxice, gudroane, funingine, acizi organici, reziduuri din industria siderurgică, metalurgică, de ciment, chimică.

Sursele de poluare se clasifică în mai multe categorii, după următoarele criterii: origine, formă, mobilitate, înălțime, regim de funcționare, tip de activitate.

După origine, sursele de poluare a atmosferei se clasifică în: surse naturale și surse antropice.

Sursele naturale sunt:

- omul și animalele - prin procesele fiziologice evacuează CO2, viruși;

- plantele - prin fungi, polen, substanțe organice și anorganice;

- solul - viruși, pulberi;

- apa, în special cea maritimă - prin aerosoli încărcați cu săruri (sulfați, cloruri);

- descompunerea materiilor organice vegetale și animale - prin metan, hidrogen sulfurat, amoniac;

- vulcanismul - prin cenușă, compuși de sulf, oxizi de azot și de carbon;

- incendiile maselor vegetale - prin cenușă, oxizi de sulf, azot, carbon rezultați;

- radioactivitatea terestră și cosmică - prin radionuclizi emiși de roci și de proveniență cosmică;

- descărcările electrice - prin ozon;

- furtunile de praf și de nisip - prin pulberi terestre.

Sursele antropice: orice activitate umană, care conduce la evacuarea în atmosferă de substanțe care se găsesc sau nu în compoziția naturală a atmosferei, este considerată antropică.

1.2. Poluarea apelor

Contaminarea rapidă a apelor cu substanțe poluante a devenit un fenomen deosebit de grav ce se manifestă, în prezent, la scară mondială.

Principalele surse (activități și aglomerări umane) care participă la poluarea apelor sunt:

- industria, considerată ca având în prezent ponderea cea mai mare. Aici sunt avute în vedere și activitățile în domeniul energetic, inclusiv probleme particulare pe care le ridica centralele nuclearo-electrice, dar și activitățile din industria extractivă de materii prime (combustibili, minerale, lemn etc.);

- transporturile, care participă la poluarea apei fie direct, fie prin intermediul celorlalți factori fizici ai mediului, în funcție de modul de transport (terestru, maritim, aerian), de mijloacele de propulsie (mașini cu aburi, cu combustie, electrice), de spațiul de desfășurare sau de tipul transportului (auto, feroviar, aerian, naval). Uneori, chiar materialele transportate, neglijent manipulate și accidental răspândite în mediu, constituie surse de poluare;

- aglomerările urbane, (în corelare sau nu cu industria), care realizează mari concentrări de deșeuri menajere și de gospodărire orășenească pentru care se folosesc între 200 și 1000 L apă / locuitor și care, în cea mai mare parte, se evacuează încărcate cu deșeuri organice și minerale, prin sistemele de canalizare;

- agricultura și zootehnia, extrem de importante pentru existența omului și, totodată, bazate mai mult decât celelalte activități umane pe relațiile cu mediul care constituie surse de poluare a acestuia, și în special, a apelor, cu care reintră de astfel în relație inversă (prin acțiunea negativă a apelor poluate sau necorespunzător gospodărite - asupra solului și a plantelor).

1.3. Poluarea solului

Solul, component al biosferei, produs al interacțiunii dintre mediul biotic și abiotic este de o extremă importanță pentru dezvoltarea vieții pe Pământ. Solul și vegetația acoperă scoarța terestră și formează o unitate indispensabilă în sistemul pedoecologic mondial, sistem în care planta și solul sunt în strânsă dependență.

Dezvoltarea industriei agriculturii, transporturilor, a urbanizării în ultimii 100 - 150 de ani a început să deregleze funcționarea normală a sistemului sol - organism.

Poluarea solului înseamnă orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om, dereglare fizică, chimică sau biologică a solului și apariția în sol a unor caracteristici care reflectă deprecierea fertilității și respectiv reducerea capacității bioproductive din punct de vedere cantitativ sau calitativ.

Principalele surse (activități și aglomerări umane) care participă la poluarea solului sunt:

- aglomerările urbane - în principal rezultatul deșeurilor solide și lichide provenite din activitatea domestică ori din activitatea unor unități de servicii neracordate la un sistem special de tratare a deșeurilor menajere. De exemplu: racordarea incompletă a locuințelor la canalizarea urbană, neetanșitatea și capacitatea insuficientă a rețelei de canalizare, depozitarea sau administrarea pe sol a nămolurilor provenite de la stațiile de epurare a apelor;

- industria - poate avea cauze foarte variate, cele mai frecvente fiind legate de depozitele de deșeuri, de apele industriale uzate și de depunerile din atmosferă;

- agricultura și zootehnia - se datorează în mare măsură utilizării neraționale în agricultură a unor substanțe chimice de sinteză pentru obținerea unor cantități superioare de produse agro - alimentare (îngrășăminte, fitohormoni și pesticide);

- transportul - poluarea se manifestă de-a lungul căilor de transport și comunicație terestre, navale și aeriene [1].