Proiectarea unei Secții de Procesare a Laptelui de Capră

CAPITOLUL I

STUDIU PRIVIND ANIMALUL DE PROVENIENtà A LAPTELUI

1.1. Importanta, originea si începutul cresterii caprinelor

Caprinele reprezintã o specie ce se bucurã de un real interes în rândul crescãtorilor de animale. Acestea au fost crescute si exploatate de cãtre om încã din cele mai vechi timpuri. Existã în acest sens izvoare istorice conform cãrora capra a fost printre primele animale domesticite de cãtre om. Cu toate acestea, capra, datoritã faptului cã este consideratã un animal vioi, neastâmpãrat, capricios, risipitor, lacom si stricãcios nu se bucurã de prea multã simpatie din partea marii majoritãti a populatiei rurale. Însã, trebuie specificat faptul cã specia caprinã devine „stricãtoare.- ca de altfel orice altã specie de animale – numai în situatia în care este lãsatã sã sufere de foame sau nesupravegheatã mult timp. Cu toate cã multe dintre însusirile ce o caracterizeazã nu o plaseazã înaintea altor specii de interes zootehnic, capra, în multe tãri pe zi ce trece îsi câstigã un areal de rãspândire tot mai vast. Astfel în tãrile occidentale din Europa, Africa si Asia, unde factorii socio-economici sunt favorabili cresterii caprinelor, aceastã ramurã a zootehniei a înregistrat un real progres.

Cresterea caprelor s-a bucurat din partea omului debo atentie deosebitã încã din cele mai vechi timpuri. Aceasta datoritã în primul rând diversitãtii produselor pe care le dau caprele, valorii nutritive si economice superioare a acestor produse, precum si unei deosebite capacitãti de adaptabilitate la conditii mai aspre de climã, relief si vegetatie.

De aceea, constienti de avantajele oferite de exploatarea acestei specii de animale, crescãtorii au trecut treptat încã din vremuri mai vechi la o crestere si înmultire oarecum controlatã. Acest fapt rezultã din numeroase documente istoriografice, unele din ele cuprinzând chiar si date si observatii privind de exemplu numãrul de iezi la o fãtare si modul de îngrijire a acestora, vârsta împerecherii, selectia dupã constitutie, rezistenta la unele boli etc.

De remarcat cã în prezent, în conditiile cresterii rapide a populatiei pe glob si a prelungirii duratei vietii omului, a ridicãrii nivelului de trai si orientãrii alimentatiei lui spre produse agro-alimentare cu valoare nutritivã si biologicã superioarã, nevoia de alimente, în special de origine animalã a sporit din ce în ce mai mult. Ca urmare a acestei intense dezvoltãri numerice a populatiei umane pe glob, se semnaleazã totodatã o proportie destul de mare din omenire care este permanent subnutritã, suferind chiar de „foamea de proteinã", asa cum reiese dintr-o serie de date statistice apartinând unor organisme internationale.

Interesul economic acordat cresterii caprinelor derivã din capacitatea lor lactogenã superioarã, deoarece este cunoscut si confirmat faptul cã pe durata unei lactatii se pot obtine, în conditii obisnuite, productii de lapte de circa 7 – 20 ori mai mari decât propria lor greutate corporalã. Alte particularitãti biologice si economice care impun acordarea unei atentii sporite acestei specii sunt reprezentate de prolificitatea ridicatã, precocitatea si gradul mare de adaptabilitate si rezistentã la conditii diverse si mai aspre de climã, relief si vegetatie. Datoritã tuturor acestor particularitãti biologice si economice caprinele, împreunã cu alte specii, pot contribui în mare mãsurã la asigurarea unei bune pãrti din deficitul de proteinã din hrana oamenilor.

Având în vedere valoroasele particularitãti biologice si productive ale caprelor, acestea se bucurã de o însemnãtate deosebitã nu numai în tãrile în curs de dezvoltare ci si în cele avansate. n multe tãri existã o veche traditie în prelucrarea gospodãreascã sau industrialã a laptelui sub formã purã sau în amestec cu cel de vacã —pentru producerea a numeroase sortimente de brînzeturi deosebit de gustoase si nutritive, sau în prelucrarea pufului si pãrului;

5

de asemenea, la acestea se adaugã preferintele consumatorilor din tãrile respective pentru carnea de ied. ntre aceste tãri se numãrã: Grecia, Bulgaria, Italia, Spania, Portugalia, Franta, Rusia, Anglia, Turcia, unele tãri arabe etc.; în prezent si S.U.A. detin peste 2 mii. capete, iar Republica Sud-Africanã peste 5 mii.

1.2. Cresterea caprinelor la noi în tarã

Cresterea caprinelor dateazã la noi cam din aceeasi perioadã cu cea a ovinelor. Cu toate acestea, caprele nu au reusit sã se impunã în atentia crescãtorilor asemenea ovinelor, motiv pentru care efectivele crescute au rãmas restrânse numeric si au ocupat areale mai reduse îndeosebi acolo unde resursele naturale si conditiile de teren nu permit cresterea altor specii.

.n ceea ce priveste aria lor de rãspîndire, ele se gãsesc în numãr mai mare în zonele de deal si de munte, caracterizate printr-o vegetatie lemnoasã mai abundentã si locuri mai putin accesibile altor specii de animale.

Scopul cresterii lor îl reprezintã exploatarea în principal pentru productia de lapte si într-o mãsurã mai redusã pentru cea de carne prin valorificarea iezilor, în special a surplusului de masculi si într-o mãsurã foarte redusã a pãrului si pufului.

Interesul fatã de caprine a fost mereu în crestere datoritã faptului cã acestea se preteazã la o exploatare eficientã în mica gospodãrie. În zonele în care cresterea animalelor se face în mod traditional, atasamentul fatã de caprine cât si spiritul de emulatie dintre crescãtori a promovat treptat, poate de multe ori în mod necontrolat, selectia pentru anumite însusiri productive. Asa se explicã faptul cã între efectivele de caprine crescute în diverse zone ale tãrii existã deosebiri în ceea ce priveste potentialul lor productiv. De fapt, diversitatea în ceea ce priveste potentialul productiv si aspectul conformatiei corporale ale raselor si populatiilor de caprine aflate pe teritoriul national. Efective valoroase se cresc actualmente în zona Sibiului, în Dobrogea si în partea de vest a tãrii.

Cu toate acestea în tara noastrã actualmente se cresc doar douã rase si anume Carpatina si Alba de Banat, iar scopul principal al cresterii acestora este reprezentat de productia de lapte si în mai micã mãsurã de cea de carne.