Regimul Alimentar al unui Tânăr Care Practică Culturism

1.1 Introducere

Culturismul (bodybuilding) reprezintă un proces de dezvoltare a muşchilor prin antrenamente cu greutăţi, mărirea numarului de calorii consumate şi odihnă.

Culturiştii de performanţă îşi etalează fizicul în faţa unui grup de arbitri, care acordă voturi bazate pe mai multe criterii (masă musculară, definire, separare, simetrie, proporţionalitate, etc).

Este una dintre disciplinele practicate în egală masură de catre tineri, cât şi de persoane mai în vârstă. În multe ţări din lume este cel mai popular sport şi aceasta datorită faptului că are o longevitate foarte mare şi poate fi practicat de orice persoană trecută de varsta de 16 ani, nu este indicată practicarea culturismului mai devreme de aceasta vârstă deoarece poate avea unele efecte negative asupra dezvoltarii armonioase a organismului.

1.2. Importanţa temei şi actualitatea

Acum, când ne aflăm in secolul XXI şi există mai mult de 30 de milioane de

practicanţi doar in Statele Unite, exerciţiul de rezistenţă progresivă este cea mai bună metodă de care dispune omenirea în lupta continuă împotriva bolilor şi a îmbătrânirii.

Pentru omul modern supus sau sedus de sedentarismul profesional, agresat de

factori poluanţi fizici şi psihici, cultivarea eforturilor fizice şi creşterea capacităţii de efort poate şi trebuie să reprezinte o şansă, o motivaţie şi o modalitate pentru ameliorarea calităţii vieţii.

1.3. Scurt istoric al apariţiei culturismului

Heracle, cel mai iubit erou al mitologiei elene, era o întruchipare a forţei şi a inteligenţei, atribute ce nu puteau fi concepute separat. Marii filosofi greci au acordat o atenţie sporită dezvoltării fizice. Astfel, Platon considera ca îngrijirea corpului este o adevarată ştiinţă. Aristotel considera gimnastica indispensabilă. Nu era ruşinoasă vederea unui corp gol, ci vederea unui corp urât. Romanii au preluat de la greci idealul atletului ca simbol al forţei şi al virilităţii, luptele de gladiatori reflectând această concepţie.

1.2.1. Culturismul în Evul Mediu

Perioada în care cultivarea corpului a cunoscut un regres serios, datorat în special dogmelor care interpretau greşit principiile moralei creştine. Astfel, corpul ajunsese să fie dispreţuit, considerat opus sufletului şi vinovat de toate păcatele omeneşti.

1.2.2. Culturismul în Epoca Modernă

Culturismul nu a apărut ca noţiune şi ca disciplină distinctă dintr-o dată, acesta începând să se dezvolte în mometul când epoca modernă a deschis perspective noi sportului.

Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se poate vorbi despre culturism în sensul propriu, gimnastică de casă sau cultură fizică.

Începând cu această perioadă, evenimentele se succed cu viteză crescândă şi acest sport capătă recunoaşterea meritată.

Doctorul Schreber din Leipzig în lucrarea sa ˝Sistemul gimnasticii medicale de casă˝ apărută în anul 1883 evidenţiază importanţa pe care o are sistemul osteo-muscular în asigurarea plasticităţii corpului.

Acest sistem de cultură fizică a fost practicat şi propagat în Franţa în a doua jumătate a secolului XIX de către Triat, atragând un număr mare de intelectuali.

1.3. Culturismul în România

Culturismul înseamna antrenament, nutriţie, odihnă şi de aceea poate fi considerat ca fiind un sport de lux pentru români asta pentru ca nu mulţi oameni îşi permit să se hranească cu produse alimentare de calitate special pentru a satisface nevoile acestui sport.

Principalele componente ale alimentaţiei unui culturist sunt cele de origine animală bogate în proteine, si nu mulţi oameni îşi permit să se hraneasca cu produse alimentare de calitate sau mai nou cu diferitele feluri de suplimente nutritive aparute pe piaţă.

2. IMPORTANŢA NUTRIŢIEI ÎN CULTURISM

2.1.Alimentaţia ratională pentru activitatea sportivă

Performanţele sportive obţinute astăzi pe plan mondial au atins valori care cu ani în urmă păreau de neconceput. Pentru realizarea lor, sportivii sunt supuşi unui proces complex de pregătire, în care efortul le solicită de multe ori organismul până aproape de limitele fiziologice maxime. Pentru a îndeplini aceste cerinţe şi pentru a se menţine cât mai mult timp activitatea sportivă, ei trebuie să împletească procesul de instruire cu respectarea regimului de viaţă, în cadrul căruia alimentaţiei corecte îi revine un rol primordial.

Respectarea regimului de viaţă şi a celui alimentar, atât în etapele pregătitoare, cât mai ales în cele competiţionale, reprezintă un factor de bază care conditionează pregatirea organismului la un nivel optim şi, în consecinţă, obţinerea unor performanţe superioare.

Organismul viu are nevoie de alimente şi în vederea acoperirii cheltuelilor energetice, pentru a nu fi nevoit să-şi consume rezervele. Această energie îi este necesară atât în scopul satisfacerii functiilor vitale (circulaţie, respiraţie) şi adaptării la condiţiile mediului extern (funcţia de termoreglare), cât şi pentru activitatea pe care o depune (respectiv cea profesională), la care se adaugă la sportivi cheltuiala energetică din timpul pregătirii şi al competiţiilor.

Alimentaţia raţională nu este echivalentă cu supraalimentaţia şi nici cu un consum exagerat al unor alimente, cum sunt tentaţi să creadă şi să procedeze unii sportivi, antrenori sau specialişti. Caracterul raţional al alimentaţiei este dat tocmai de existenta unei concordanţe şi unui echilibru permanent între conţinutul în calorii (aspectul cantitativ) şi factorii (substanţe) nutritivi (aspectul calitativ) pe de o parte şi trebuinţele organismului pe de altă parte.

În felul acesta se realizează echilibrul nutritiv al organismului, ca o consecinţă a echilibrului alimentar.