Tehnologia de obținere a alcoolului etilic din cartof

INTRODUCERE

Alcoolul etilic,cel mai vechi drog utilizat, a fost consumat constant, inca de la inceputurile civilizatiei, fiind folosit, de-a lungul timpului, ca aliment, medicament sau in scopuri religioase si sociale. A fost considerat un dar al zeilor (credinta care a persistat de-a lungul secolelor). Desi era privit ca tamaduitor si tonic al organismului, abuzul era incriminat, iar cei care abuzau de alcool erau priviti ca niste pacatosi (victime ale propriei lor lipse de tarie).

Alcoolul etilic se produce pe plan mondial, in cea mai mare parte, prin fermentarea lichidelor care contin zahar, cu ajutorul drojdiei. Alcoolul etilic obtiut pe cale biotehnologica mai poarta denumirea de bioalcool, deosebindu-se astfel de alcoolul de sinteza.

Produsul finit obtiut din fabricile de alcool poarta denumirea de alcool etilic rafinat.

Fabricarea alcoolului etilic di cartofi se poate face prin doua grupe de procedee:

-cu fierbere sub presiune (HDV)

-fara fierbere sub presiune (DSA)

Materii prime amidonoase:

-cereale: grau, porumb, secara, orz, ovaz, orez, etc.

-cartofi

-radacini si tuberculi de plante tropicale: radacini de manioc, tuberculi de batate,etc.

DESCRIEREA PRODUSULUI FINIT

Etanolul sau alcoolul etilic este un compus chimic care face parte din clasa compuşilor hidroxilici, mai exact din clasa alcoolilor. Industrial etanolul se obţine prin fermentaţie folosind glucoză produsă din zahăr, obţinut din hidroliza amidonului, în prezenţa drojdiei şi a uneitemperaturi de sub 37°C.

Formula structurală a etanolului este următoarea:

Etanolul este un compus chimic lichid incolor şi inflamabil. Acesta se amestecă cu apa în orice proporţie şi formează amestecuri azeotrope care pot conţine până la 96% alcool etilic. Este un solvent excelent pentru multe substanţe şi este folosit în producerea parfumurilor, lacurilor, a celulozei şi a explozivilor. Marea majoriatate a etanolului industrial este denaturată pentru a nu putea fi consumată pe post de bautură.

Gruparea hidroxil face ca, în general, alcoolul să fie moleculă polară. Acele grupări pot forma legături de hidrogenura cu alta şi cu alţi compuşi. La alcooli există două posibilităţi de dizolvare: tendinţa grupei polare-OH de a-l face solubil în apă şi cea a catenei laterale de a i se opune. De aceea, metanolul, etanolul şi propanolul sunt solubile în apă deoarece influenţa grupării hidroxil este mai puternică decât cea a catenei. Datorită legăturii de hidrogen, alcoolii tind să aibă puncte de fierbere mai ridicate faţă de hidrocarburi şi eteri.Toţi alcooli simpli sunt solubili în solvenţi organici. Legăturile de hidrogen arată că alcooli pot fi folosiţi ca solvenţi proteici.

Alcoolul etilic poate afecta sistemul nervos central, dând stări de euforie, dezechilibre majore,somnolenţă, halucinaţii, confuzie şi în acelaşi timp încetineşte reflexele. În concentraţii mai mari poate afecta mişcarea, împiedică coordonarea corectă a mâinilor, picioarelor, pierderea temporală avederii, etc. În unele cazuri poate produce o iritabilitate crescută a persoanei intoxicate, precum sistare de agresivitate a acesteia; în alte cazuri poate produce lezarea zonei care controleazăimpulsurile, producând impulsuri incontrolabile sau convulsii. În ultimul caz poate induce coma alcoolică, iar ulterior aceasta poate conduce la moarte persoana intoxicată.

CARACTERISTICI CHIMICE

Etanolul este o substanță organică din clasa alcoolilor. Mai poartă denumirea de alcool etilic și are formula moleculară C2H5OH putând fi scris CH3 – CH2 – OH.

Se prezintă ca o substanță lichidă incoloră, solubilă în apă în orice proporții. Solubilitatea se datorează grupării hidroxil din molecula alcoolului prin intermediul careia între moleculele de apă și de alcool se stabilesc legături de hidrogen intermoleculare.

Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin reacția sa cu metalele alcaline; o reacție tipică este reacția cusodiul în urma căreia se formează ionul etoxid si se eliberează protonul din gruparea hidroxil. Protonul se fixează pe perechea de electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu care oferă aciditate soluției respective.

Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, față de fenoli care sunt tot compuși hidroxilici și care reacționează cu hidroxidul de sodiu formând ionul fenoxid. Alte reacții tipice etanolului sunt reacțiile cu acizii carboxilici când rezultă esteri folosiți pe post de aromatizanți.