Tehnologia Produselor Sodice și Clorosodice

Carbonatul de sodiu este cunoscut şi întrebuinţat din cele mai vechi timpuri, sub forma unei materii naturale impure, extrasă din eflorescentele existente în unele regiuni, din apele unor lacuri care conţineau, pe lângă alte săruri şi cantităţi însemnate de carbonat de sodiu, sau din cenuşa plantelor marine, bogate în carbonat de sodiu.

Cu mult înainte de a se fi menţionat în istorie, soda s-a preparat din cenuşa plantelor şi algelor. Tulpinile plantelor marine se ardeau, iar cenuşa se trata cu apă, obţinându-se astfel o leşie care se folosea pentru spălat şi care constituia un articol important de comerţ.

Existau multe sorturi comerciale de sodă, calitatea acestora variind în limite foarte largi.

Cea mai mare parte a sodei naturale se obţinea însă din surse minerale şi era impurificată cu NaHCO3 şi Na2SO4.

Erupţiile vulcanice au provocat adeseori descompunerea rocilor, iar sărurile solubile formate (silicaţi, cloruri, sulfaţi, etc.) au servit drept materie primă pentru producerea sodei.

Depunerile de sodă au putut lua naştere:

din soluţiile formate prin dizolvarea în apă a rocilor bogate în sodă şi care au suferit descompuneri ulterioare;

prin acţiunea vulcanică şi dizolvarea cenuşii vulcanice în apă;

prin descompunerea silicaţilor de sodiu sub acţiunea CO2:

Na2SiO3 + CO2 + H2O  Na2CO3 + H2SiO3 (SiO2 + H2O)

prin reducerea sulfatului de sodiu până la sulfură, sub acţiunea unor substanţe organice (alge marine) şi transformarea sulfurii de sodiu sub acţiunea CO2 din aer, în Na2CO3 cu degajare de H2S si S:

Na2SO4  Na2S + CO2 + H2O  Na2CO3 + H2S

prin acţiunea lentă a Ca(HCO3)2[1] asupra NaCl si Na2SO4 :

Ca(HCO3)2 + 2NaCl  CaCl2 + Na2CO3 + H2O + CO2

Ca(HCO3)2 + Na2SO4  CaSO4 + Na2CO3 + H2O + CO

CaCO3 + H2O + CO2  Ca(HCO3)

[1] Ca(HCO3)2 s-a format la randul lui prin actiunea CO2 din aer asupra CaCO3

În secolul XIX, dezvoltarea saramurilor industriale care foloseau produse sodice a determinat creşterea cererii de produse sodice ieftine şi de bună calitate.

Ca urmare a unui concurs iniţiat de Academia Franceză pentru fabricarea din NaCl a unei sode de calitate (cu cca. 30% Na2CO3), în 1791 medicul francez LEBLANC reuşeşte să-şi pună la punct procedeul care avea să domine piaţa mondială mai bine de 100 ani.

Prima fabrică de Na2CO3 construită la Saint-Denis avea să înscrie actul de naştere al tehnologiei anorganice.

Istoria industriei sodei avea să fie dominată de concurenţa între procedeul LEBLANC şi un alt procedeu – SOLVAY, care apare în Belgia în 1863 sub numele de procedeul amoniacal.

Producţia de sodă amoniacală a crescut continuu – de la 300t la 3000000t anual, în timp ce procedeul LEBLANC şi-a pierdut treptat importanţa, şi după ce atinsese o producţie maximă în 1880, scade treptat, până la dispariţia completă în jurul anului 1918.