Utilizarea produselor de nuci în unitățile de alimentație

1. Introducere.

1.1. Istoria. Regiunile geografice de plantare a nucului în prezent

Oamenii de știință presupun că nucul a fost prezent pe Pămînt și înaintea perioadei glaciare, care mai apoi a rezistat doar în unele zone. Există opinii că patria lui ar fi Iranul, de unde s-a extins în Asia Mică, Caucaz, Asia Centrală unde se întîlnește și astăzi în stare sălbatică. În India nucul se menționează încă din sec. I, î. de Hr, în manuscrisele sanscrite, iar în China nucul se cultiva cu 140-150 ani înaintea erei creștine. În Mesopotamia (Irakul de astăzi) au fost găsite plăcuțe de ceramică (de argilă) cu inscripții ce confirmă faptul că nucul creștea în vestitele grădini suspendate ale Babilonului. Treptat s-a extins în zonele cu climat temperat, subtropical și tropical, în emisfera de nord și cea de sud a Terrei. Nucul, este un arbore ce face parte din familia Juglandaceae (Juglandaceae- jovis glans înseamnă fructul lui Jupiter), numit și hrana zeilor. Romanii îi spuneau ” Nux Gallica” (Nuca galilor), iar grecii antici îl numeau ”corion basalion” adică ”ghinda împărătească”. Denumirea științifică a nucului este Juglans Regia și a fost primită de la vestitul naturalist Carl Linne (1707-1778), primul președinte al Academiei de Științe din Suedia. Zona geografică ca origine a nucului este peninsula Balcanică de est pînă în Himalaya și sud-vestul Chinei. În nordul Europei a fost adus din Italia și Galia, care aceștia îl numeau ”Walnut”. Pe continentul Americii de Nord și Sud a fost adus abia în sec. XVII-lea. În prezent, nucul crește în zonele temperate și mediteraniene: Franța, Bulgaria, România, R.Moldova, Ucraina, China, America de Nord - California, ca plantă spontană, cît și ca cultură. De asemenea, nucul s-a răspîndit pe scară largă și-n alte regiuni ca: America de Sud-Chile, Noua Zeelandă, sud-estul Australiei. Cele mai mari păduri de nuci se află în Kîrgîzstan, unde copacii se dezvoltă foarte bine și au o productivitate mare. Aceste paduri cresc chiar și la altitudinea de 1000-2000m în regiunea Hemery, Arslanbob, provincia Jalal-Abad. Cea mai răspândită specie de nuc este “Juglans regia”, cu varietățile de Nuc Persian, Nuc Carpatin și Nuc comun. Ele cuprind copaci ce pot atinge înălțimea de 10 - 40 metri, au frunze mari, lucioase, cu marginile nezimțate și fructe cu miezul consistent și coaja subțire. Această varietate acoperă o arie de răspândire impresionantă, din Balcani până în Himalaya. Pe continentul nord-american este cultivată o varietate de nuc negru (“Juglans nigra”), în special în estul Californiei. Nucul regal și nucul negru dau, pe plan mondial, cea mai mare producție de fructe și lemn, dar trebuie apreciat faptul că aproape toate speciile sunt utilizate în domenii extrem de diverse, de la decorarea grădinilor și parcurilor până la industria farmaceutică sau a maselor plastice.

Regiunile geografice unde se crește specia de copac ⹂Nucul”

1.2. Cultura de nuc în Republica Moldova

Republica Moldova, deasemenea este o regiune foarte favorabilă pentru creșterea arborilor de nuci, datorită climei blînde și a solului fertile. Arborii de nuci cresc atît în livezi îngrijite de către proprietari, cu soiuri de nuci special și productive dar și ca arbori sălbatici ce cresc pe cîmpuri datorită animalelor sau păsărilor ce transportă nucile ca hrană.

În ultimul deceniu, a crescut considerabil suprafetele de plantații a nucului, fiind o activitate profitabilă a agricultorilor, aducîndu-le un profit foarte bun în comercializarea nucilor.

Potrivit unor surse, Republica Moldova a devenit unul dintre cei mai mare exportatori ai producției de nuci pe piața europeană, exportînd anual circa 10 mii tone de miez de nucă de o calitate superioară, apreciată pe piața europeană.