Contextul Internațional al Relațiilor Politice româno-engleze

ÎNTRODUCERE

Încheierea Primului Război Mondial a marcat începutul unei noi perioade în relaţiile internaţionale. Dispariţia imperiilor ţarist, austro-ungar, german şi otoman şi apariţia unor noi state pe continentul european au determinat schimbări profunde în politica externă a multor state. A apărat о nouă ordine mondială: Statele Unite ale Americii au reuşit să se impună ca о mare putere, în detrimentul Marii Britanii şi al Franţei, care au început să piardă hegemonia politică mondială. În acelaşi timp pe mapamond a apărat un nou tip de stat şi de ordine politică - regimul comunist în fostul Imperiu Rus. Aşadar, Primul Război Mondial prin consecinţele sale economice, sociale şi politice a pus umanitatii şi Europei, în primul rând, probleme majore spre rezolvare. Aceste probleme, generate de conflagraţia mondială, şi-au găsit parţial soluţionarea în cadral lucrărilor forumului de la Paris.

Conferinţa de la Paris a consfinţit sfârşitul primei conflagraţii mondiale, dar a pus începutul unor disensiuni între puterile învingătoare, fapt ce a marcat lucrările acestui for. Acestea au fost influenţate şi de cele „14 puncte” ale preşedintelui american Thomas Woodrow Wilson, în faţa Congresului american, la 8 ianuarie 1918, conform acestora „orice naţiune care doreşte să dispună liber de propria sa viata, să decidă asupra propriilor instituţii” [61]. De asemenea, se cerea stabilirea unor relaţii echitabile între state, proclamarea principiului autodeterminării naţionale şi crearea unei organizaţii mondiale pentru aplanarea conflictelor pe cale paşnică. Proiectul prevedea şi înlăturarea barierelor economice, stabilirea unor relaţii comerciale echitabile între state [62], aceasta însemnând de fapt deschiderea pieţelor internaţionale pentru mărfurile americane. Având о economie puternică, SUA nu se temeau de concurenţa statelor europene, care erau slăbite din punct de vedere economic în urma războiului. Alt punct cerea „libertatea mărilor” şi era îndreptat împotriva hegemoniei maritime britanice, scopul urmărit fiind stabilirea controlului american asupra comunicaţiilor maritime mondiale. Următoral punct proclama

necesitatea dezarmării. Stipularea era deosebit de atractivă pentra opinia publică mondială care considera că cauzele principale ale Primului Război Mondial au fost determinate de cursa marmărilor. În condiţiile în care Statele Unite erau scăldate din două părţi de oceane, iar din partea Canadei şi Mexicului nu exista nici un pericol militar era evident că americanii doreau dezarmarea statelor europene pentra că acestea erau superioare SUA din punct de vedere militar. Această tentativă de restracturare a sistemului relaţiilor internaţionale conform principiilor americane avea, de fapt, scopul de a institui dominaţia politică şi economică a Statelor Unite în lume. În linii generale, Anglia şi Franţa nu au ţinut cont de prevederile proiectului dat şi au ignorat iniţiativa americană, ceea ce a aprofundat contradicţiile dintre statele învingătoare.

CONTEXTUL INTERNAŢIONAL AL RELAŢIILOR POLITICE ROMÂNO-ENGLEZE DUPĂ PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Tratatul de pace cu Germania a evidenţiat şi mai mult disensiunile dintre învingători. Astfel, francezii doreau slăbirea maximală a Germaniei din punct de vedere teritorial, militar, politic şi economic. Reprezentanţii francezi insistau asupra obţinerii bazinului carbonifer Saar şi stabilirea graniţei franceze pe Rin [63]. De asemenea, diplomaţia franceză a susţinut pretenţiile teritoriale ale Poloniei, Cehoslovaciei şi României. În condiţiile în care Imperiul Rus nu mai exista, era firesc pentra francezi să sprijine aceste noi state pentra că doreau să formeze cu acestea un bloc antigerman. Tendinţa franceză de a-şi asigura propria securitatea pe contul slăbirii Germaniei nu însemna altceva decât instaurarea hegemoniei Franţei în Europa.

Ideile franceze veneau în contradicţie flagrantă cu politica tradiţională britanică a echilibralui de forţe. Din aceste considerente englezii doreau, în primul rând, să evite întărirea excesivă a Franţei pe continent. Ei doreau doar să lipsească Germania de flota militară şi comercială, de asemenea - de colonii şi erau împotriva unor reparaţii mari. Britanicii considerau că о Germanie puternică reprezintă nu numai un factor inevitabil, ba chiar un factor dorit în Europa Centrală, astfel, ei doreau о slăbire limitată a Germaniei pentra a contracara aspiraţiile franceze la hegemonie în Europa.