Poziționarea etnografică și culturală a României în raport cu celelalte state membre ale Uniunii Europene

Cuvantul Europa se afla pe buzele tuturor si in Romania, sau poate mai ales in Romania, datorita aspiratiei legitime a acestei tari de a face parte dintr-o structura, un sistem sau putem sa-i spuntem cum vrem, dar e “Europa”, marea Europa si e Europa noastra care se naste sub privirile noastre, spun unii, s-a nascut deja, spun altii

Europa nu este departe de interesele si de preocuparile nici unia dintre noi si cu toate ca poate fiecare ar putea avea o intelegere diferita a acestei notiuni cu totii auzim despre ea, vorbim despre Europa, ne gandim la Europa si nu ar putea fi altfel pentru niste oameni care se gandesc la viitorul lor si al tarii lor.

Europa la care ne gandim si despre care nu putem sa nu vorbim atunci cand e in discutie viitorul nostru si al tarii noastre nu apartine nici mitologiei, nici astronomiei, ci ea este in primul rand o notiune geografica. Europa, este un continent, intrebarea care Europa ? Are tocmai acest raspus.

Europa este continentul locuit de 703 milioane de oameni care alaturi de tara noastra gazduieste alte 44 de tari

In profilul unui continent sunt identificabile o anumita pozitie geografica, o suprafata masurabila, o populatie cuantificabila dar ceea ce evidentiaza acest continent in raport cu celelalte este istoria sa. Europa este un continent de veche civilizatie si leaganul revolutiei industriale.

Unitatea europeana, la care si-a propus sa se refere aceasta lucrare, angajeaza atat o conotatie geografica, usor de stabilit in toate dimensiunile sale, dar si mai important, o conotatie istorica, care impleteste intr-un mod complex, aspecte geografice, aspecte culturale si aspecte politice.

Toate aceste aspecte se pot constitui in factori care permit identificarea unei pluralitati de “Europe” distincte, atat pe o dimensiune spatiala, cat si pe una temporala, istori.

Ultima mare separare a Europei a fost cea dintre est si vest. O separare istorica, politico-ideologica si economica a doua Europe situate de o parte si de alta a “cortinei de fier”.

Dar cu toate acestea ceea ce a subzistat intotdeauna oricarei distinctii, separa si impartiri a fost specificul europeana ce se exprima printr-o constiinta culturala europeana unitara si o traditie culturala europeana si, in cele din umra un anumit mod de a fi.

Intre comunitatea de civilizatie si divizarea politica, aspecte esentiale ce caracterizeaza deopotriva istoria Europei, prezentei pare sa ne indice din ce in ce mai clar victoria cele dintai asupra divizarii politice a Europei, ce a luat sfarsit, dupa cum se recunoaste unanim, in anul 1989.

Ideea de unitate europeana se fundamenteaza tocmai pe aceasta comunitate de civilizatie, pe o traditie culturala europeana recunoscuta si impartasita si pe constiinta culturala unitara.

Aceasta idee de unitate nu a aparut dintr-o data si nici nu s-a impus spontan, dimpotriva ea are o preistorie si o istorie, dupa cum o spun toti autorii care au studiat ideea de unitate europeana in evolutia sa.

Modernitatea a adus ideii de unitate europeana concretete si claritate. Montesquieu este primul care releva interdependenta dintre statele europene si ii compara pe europeni cu grecii antici, diversi dar totusi aceiasi. Europa si ideea de unitate europena, are in sanul ei asemena contradictii sau chiar este nascuta din ele: o atotprezenta unitate dar si o profunda diversitate care pot fi recunoscute in aceeasi masura, un continent al unui razboi aproape permanent dar vesnic dorindu-si pentru sine pacea, un sistem al instabilitatii in cautarea echilibrului.

Europa este tot mai mult un generos spatiu fara frontiere pentru filosofie, stiinte, idei politice, literatura, poezie, roman, muzica. Incepand cu Renasterea , se formeaza si se raspandesc “mari unde transeuropene”

Cultura europeana este si ramane , mai ales dupa Renastere, un santier tumultos si dezordonat, care nu se supune nici unui plan sau program preconceput. Mediul de cultura european a fost si ramane dezordonat.

Cultura europeana continua deci sa traverseze si sa depaseasca natiunile, chiar si atunci cand nationalismele se afirma pana la exacerbare. Ea nu le ignora. Apar istorii nationale in cadrul istoriei europene a filosofiei, a literaturii, a artelor; acestea sunt in osmoza unele cu celelalte.

Europa ramane deci, sub toate aspectele, o realitate culturala policentrica – concluzioneaza Edgar Morin. Aceia care au simtit atractia literaturii, picturii sau muzicii au primit sau si-au facut, adesea fara sa-si dea seama, o cultura europeana. Toti marii autori se afla in miezul identitatii europene.

Diversitatea reprezinta o trasatura constanta a Europei, fondata pe “comunitatea de spirit “ care-i unea pe locuitorii sai.Dar aceasta “comunitate de spirit” nu semnifica “monolitism”. Din contra , revolutia intelectuala pusa in miscare de catre Renastere a dus la aparitia unei imense varietati intelectuale si morale si absenta unei uniformitati in gandire si in aplicare.

Comunitatile europene s-au nascut din progresul lent , dar sigur al ideii europene, ca parte inseparabila a evenimentelor care au zguduit Europa . Ideea unei integrari a statelor europene isi face din nou aparitia incepand cu anii ’50 , atunci cand primele institutii europene aparute dupa razboi isi dezvolta deja actiunea. Cu toate acestea, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat de-a lungul secolelor, nu mai sunt scriitorii, filosofi sau poetii cei care vor dezvolta