Vestimentația de Curte în Secolele XV-XVIII

Referitor la materialele ce servesc la confectionarea îmbrăcăminții, va trebui încă de la început să facem o distincție între produsele locale și cele importate. Țesăturile locale- pânzeturile, între care dominau acelea de cânepă, şi postavurile de lână- se produc desigur nu numai în cadrul închis al economiei casnice, în atelierele curților domnești și boierești sau ale mănăstirilor, ci și în atelierele meșteșugarilor specializați de la orașe. În funcție de condițiile locale, care favorizează mai mult cultivarea unei anumite plante textile sau modifică fibra de lână sau de mătase, de-a lungul întregului ev mediu, țesăturile au variat. Pe când în lumea bizantină, mediteraneană și a Orientului Apropiat mătasea, bumbacul și inul sunt fibrele cel mai des folosite, în Țările Române, unde clima este mult mai aspră, cânepa este fibra vegetală de bază pentru pânzeturi Despre țesăturile indigene de mătase (pânză de borangic) nu există nici o indicație anterioară sfârșitului secolului al XVI-lea Deoarece producția țesăturilor locale era departe de a satisface cantitativ consumul populației sătești și orășenești, și calitativ cerințele tot mai rafinate ale clasei dominante, importul de postavuri, pânzeturi fine de in și mătăsuri devine o importantă manifestare a comerțului medieval

Cel mai ieftin postav, care era desigur de întrebuințare curentă în îmbrăcămintea orășenilor săraci și țărănimii, se aducea din Transilvania. Acest postav cenușiu, aspru și gros apare sub denumirea de bobou sau pannus griseus. În afară de aceste postavuri ardelene circulau în Țara Românească și în Moldova și țesături de lână aduse din Flandra, Silezia și Boemia

Veșmintele luxoase ale domnitorilor, marii boierimi deținătoare de ranguri înalte sau ale clerului erau făcute stofe scumpe aduse de negustori, vreme de câteva secole din Răsărit și din Apus. Acețti comercianți erau greci, italieni (ce transportau stofe din Franța, Italia, Germania, Țările de Jos, dar și din Răsărit și le desfăceau în porturile de la Marea Neagră dominate de genovezi), raguzani, armeni și nemți din Lvov și Cracovia, sași din Transilvania Printre postavurile aduse de bistrițeni în Moldova apare postavul de Ypres (sau franțuzesc), cel de Louvain, cel de Colonia (Koln) și postavul polonez, care provenea de fapt din Silezia. În secolul XVI, sașii aduc postavuri germane, din Aachen, Breslau, Koln, Nurnberg, Speyer, Werden. În afară de aceste postavuri de o circulație curentă, mai există izolat o altă categorie, întâlnită sub formă de daruri sau cumpărături speciale ale curții. Astfel este postavul de Malines, sau postavul deosebit de scump pentru culoarea sa roșie, obținută cu cârmâz, cocârlatul (scarlatto), precum și postavul de Anglia

În afară de postavuri, dintre care unele erau țesute cu aur, imitându-le pe cele orientale, tot din Occident se mai aduceau deasemenea catifelele, întâlnite în documentele vremii sub mai multe denumiri: pannus sciscis, vilariu, urșinic sau barhat. În a doua jumătate a secolului al XV-lea și în secolul al XVI-lea, catifelele se vor aduce în mod special din Italia

Tot din a doua jumătate a secolului al XV-lea, țesăturile orientale vor începe să pătrundă în Țara Românească și Moldova în cantități din ce în ce mai mari. Ne referim aici la kamhaua, mătase broșată cu fir de aur, care își are originea în China, de unde s-a răspândit în tot Orientul Apropiat. Adoptată de persani cu denumirea de kamkha sau kimkha, această mătase era produsă la Heart, Nichapur și Tauris. În ateliere speciale s-a țesut kamhaua la Damasc, Bagdad și Alexandria. Pătrunsă în Europa, a fost lucrată de grecii din Cipru, sub denumirea de camuhas și preluată de italieni cu numele de camocatto. În Țările Române apare sub denumirea de camhă

O altă țesătură prețioasă este camelotul, stofă fină, făcută la origine din fire de păr de cămilă. A fost apoi imitată din fire de păr de capră, sub denumirea de camelin, fiind introdusă în Franța, unde se producea la Reims și Amiens, de neguțătorii și meșteșugarii francezi Lista țesăturilor orientale este completată de damask, cufterie, brocart, taft, atlas. În secolul al XVI-lea și după aceea, apar tot mai frecvent țesături turcești, lista acestora, mult mai bogată, cuprinzând îndeosebi ceatmaua, alageaua, serasirul, zerhaftul Dintre țesăturile importate, cele mai valoroase erau desigur, catifelele, brocardurile și stofele de aur (drappi d’oro).