Comunism

“Comunism”, “democratie populara”, “epoca de aur” – exista in mintea noastra tot atatea denumiri pentru o perioada pe care noi, cei tineri, nu o cunoastem decat din povestirile parintilor, bunicilor, din carti, ori vizionand diverse documentare. Este o perioada istorica ce fascineaza pe multi dintre noi, ce continua sa lase urme adanci in societate si-n mentalitati chiar si astazi, o perioada de moarte a spiritului! Multe din aspectele vietii cotidiene sunt categorisite, chiar, dupa momentul ’89 sau inaintea lui! Acest referat ce am intocmit nu-si propune sa tina partea nimanui, nici neo-comunistilor, nici celor nostalgici, nici denuntatorilor sai ci, sa prezinte obiectiv, distant, realitatile trecute, atat cu partile sale luminoase cat si cu cele intunecate.

In cadrul dictionarului politic comunismul reprezinta: formaţiune socială cu două faze în dezvoltarea sa: faza inferioară, socialismul, şi faza superioară, comunismul propriu-zis, dezvoltat din primul, cînd forţele de producţie ating un nivel foarte ridicat, mijloacele de producţie sînt proprietate socială, nu mai există clase sociale, dispar deosebirile esenţiale dintre oraş şi sat şi cele dintre munca fizică şi cea intelectuală şi cînd nivelul productivităţii muncii şi al conştiinţei sociale asigură condiţii pentru aplicarea în repartiţie a principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“.

Comunismul, în concordanţă cu dezvoltarea amplă a ştiinţei şi culturii, presupune şi o organizare calitativ superioară a întregii activităţi economico-sociale, o diviziune nouă, comunistă a muncii, întemeiată pe afirmarea liberă, deplină şi multilaterală a capacităţii, aptitudinilor şi talentului tuturor membrilor societăţii.

Comunismul este o societate fără clase, în care se realizează egalitatea socială deplină a tuturor membrilor societăţii.

Comunismul va cunoaşte şi modificări profunde în structura organizatorică a societăţii. Statul, în calitate de instrument de clasă, va dispărea din ansamblul instituţiilor sociale; unităţile de producţie şi teritoriale vor fi administrate în mod democratic cu participarea tuturor membrilor lor, asigurîndu-se rotaţia periodică în funcţiile administrative în raport cu aptitudinile şi calităţile lor profesionale.

Marx a relevat caracterul istoric al politicii, definit ca expresie a unor raporturi de clasă. În comunism, organizarea societăţii îşi va pierde caracterul politic, de clasă, de dominaţie socială a unei clase, realizîndu-se ca proces de autoconducere.

Notiunea de « comunism » are o istorie indelungata. Termenul « comunist » a aparut in Anglia pentru prima data in 1841, iar « comunism » in 1843. In prezent are mai ales semnificatia fie de capat al istoriei, prezis de ganditorii marxisti, fie de realitate a vietii in conditiile conducerii de catre partidul comunist. Desi inca mai putem auzi pe unii sustinand ca, in pofida experientei Europei de Est, comunismul este posibil, elementul utopic a fost in buna masura discreditat de practica politica.

Argumentarea marxista in favoarea comunismului are atat componente normative, cat si pozitive. Principala caracteristica a vietii umane este alienarea. Comunismul trebuie sa fie dezirabil deoarece el are drept rezultat deplina realizare a libertatii umane. Marx il urmeaza in aceasta privinta pe Hegel, conceptand libertatea nu pur si simplu ca pe absenta constrangerii, ci ca pe o actiune cu continut moral. Comunismul nu numai ca le permite oamenilor sa faca ceea ce isi doresc, ci ii pune pe oameni in asemenea conditii si in asemenea relatii unii cu altii incat ei nu doresc sau nu au nevoie sa greseasca sau sa faca rau. In timp ce pentru Hegel desfasurarea acestei vieti etice, in istorie este motivata mai ales in plan cognitiv- de unde importanta filosofilor- pentru Marx, comunismul este rezultatul dezvoltarii materiale, in special al fortelor de productie. In consecinta, el arata antipatie fata de filosofii care pana acum s-au gandit doar sa interpreteze lumea, cand problema este de a o schimba.

Marx insusi ne spune putine despre lumea nealineata a comunismului. Este clar ca acesta aduce o supraabundenta in care nu exista limita in ce priveste proiectele pe care omul le poate alege; cineva poate fi pictor dimineata, pescar dupa-amiaza, scriitor seara si amorez noaptea. Conform sloganului adoptat de miscarea comunista, comunismul este lumea in care „ fiecare da dupa capacitatile sale li primeste dupa nevoile sale ”. De vreme ce moralitatea a fost abolita odata cu lipsurile, principalele criterii care guverneaza alegerea proiectelor in viata sunt estetice sau stiintifice; societatea comunista nu este de asteptat sa fie una de consum.

Drept urmare, ca intreprindere normativa, comunismul face apel la mai multe cercuri, mobolizandu-i nu numai pe cei saraci care lupta manati de nevoi, ci si pe intelectualii insufletiti de sentimente nobile, care vad in functionarea lui o virtute transcedentala. Importanta durabila a lui Marx, insa, a fost data de faptul ca la aceasta utopie a adaugat o teorie stiintifica pozitiva a modului in care societate avanseaza legic catre comunism si, cu o anumita tensiune, o teorie politica ce explica de ce actiunea umana- activitatea revolutionara- este necesara ca sa-l infaptuiasca. Aceste din urma aspecte, dezvoltate indeosebi de catre Lenin, au stat la baza caracterului dogmatic si mobilizator al partidelor comuniste din secolul XX.

Sistemul monopartidist comunist s-a format si afirmat in procesul revolutiei si constructiei socialiste. Devenind partid de guvernamant, partidele comuniste si-au ridicat pe trepte inalte rolul de forte politice ale clasei muncitoare si aliatilor acesteia. Ele au folosit puterea de stat impotriva fortelor politice si sociale contrarevolutionare, pentru faurirea societatii socialiste. Odata cu inlaturarea claselor exploatatoare si a fortelor lor politice – partidul marxist-leninist a devenit forta de conducere a intregului popor, a intregii natiuni.

In dezvoltarea lor istorica, partidele comuniste, devenite partide de guvernamant, au trecut in general prin trei etape mai importante, si anume :

→ partidele de reprezentare a clasei muncitoare (in perioada prerevolutionara ) ;

→ partidele de reprezentare a fortelor sociale participante la revolutia socialista, la miscarea de reinoire “din temelii a societatii ” ;

→ partidele de reprezentare a unitatii de vointa si de actiune a intregului popor, a natiunii socialiste, dobandind rolul de centru vital al natiunii.

In acest fel a fost elaborata o doctrina a legitimitatii deciziilor de interes global: caracterul unitar, necontradictoriu al bazei economice (in sensul inexistentei contradictiilor antagoniste), al intregii vieti sociale, culturale, nationale vor determina in planul functionarii si dezvoltarii sistemului politic fenomenul unanimitatii in luarea principalelor decizii de interes national, in stabilirea liniei politice, a strategiei, a prioritatilor privind dezvoltarea globala. Diferitele documente, planuri de activitate, hotarari de partid sunt adoptate de catre congrese, conferintele nationale, plenarele comitetelor centrale ale partidelor comuniste de guvernamant, de regula in unanimitate. De asemenea, actele legislative adoptate de organele supreme ale puterii de stat au la baza, in general, unanimitatea.