Congresul de la Paris

Reglementarile de la Congresul de la Viena reprezentau o matrice a relatiilor internationale, mai ales a celor intraeuropene. Kissinger subliniaza faptul ca ceea ce s-a numit Concertul Europei urma sa fie sfaramat de contradictiile care vor duce la Razboiul Crimeii.

Evolutiile pe care le cunosteau relatiile internationale erau determinate de raporturile de putere. Existau trei factori care au dus la raporturi de putere: cresterea unei economii integrate globale, sub impactul industrializarii si crearii unor retele comerciale si financiare transcontinentale si transoceanice; intensificarea razboaielor de cotropire europene si americane indreptate impotriva popoarelor mai putin dezvoltate, aceste razboaie marcand un declin rapid in productia manufacturiera a lumii a treia; tehnologia generata de revolutia industriala incepea sa exercite o influenta crescanda asupra puterii militare si navale.

Cea mai dinamica economie este cea a Marii Britanii care a beneficiat de un start mai timpuriu al revolutiei industriale. La mijlocul sec al XIX-lea , Regatul Unit era puternic datorita industriei sale, fara egal in lume. Dezvoltarea industriala si comerciala mergeau mana in mana cu cresterea puterii financiare a tarii. Progresul intern, investitiile externe si comertul invizibil faceau ca Marea Britanie sa fie tot mai bogata. Succese remarcabile obtineau Statele Unite nou intrate in configuratia globala a puterilor.

Se observa o schimbare dramatica a raportului dintre tarile care infaptuiau revolutia industriala si cele care aveau sa constituie Lumea a treia. Daca in 1750 Europa, Statele Unite si Japonia realizau impreuna 27% din productia industriala mondiala, in 1900, ele ajunsesera la 89%; ponderea Lumii a Treia la acelasi indicator scadea de la 73 la 11%. Aceeasi decadere dramatica o cunosteau China si India, cele mai mari tari neeuropene.

Sunt de remarcat proportiile foarte mari ale fortelor armate rusesti-cele mai mari pe plan global. Franta, cu o armata mai putin numeroasa in 1816, va atinge niveluri inalte ale personalului militar in 1860-1880. Marea Britanie mentinea forte armate in jurul unui sfert de million de oameni. Cifre asemanatoare se refereau la armata Imperiului habsburgic. Prusia mentinea forte armate intre 130-200000 de militari. Statele Unite raman la cifre modeste pana spre sfarsitul anului 1880. Conditia de prima putere pe continent si pe plan global fusese dobandita de Marea Britanie ca rezultat al unui ansamblu de factori definitori pentru puterea unei natiuni. Anglia castigase in 1815 un mare grad de suprematie mondiala, datorita unei combinatii de maiestrie navala, politica financiara si diplomatie a aliantelor.

“Practic, in 1815, in Europa se confruntau doua state: Imperiul Tarist , monarhie conservatoare, cu guvernare autocratica, cea mai puternica forta terestra, si Marea Britanie, monarhie constitutionala, stapana marilor si oceanelor, posesoare a unei redutabile flote militare si comerciale. Atat Anglia, cat si Rusia cautau sa aiba, simultan, initiative atat in domeniul militar, cat si cel politic.” (Ciachir-Bercan)

Nicolae Iorga caracterizeaza Sfanta Alianta drept o “alianta a neschimbarii”. Intr-adevar Sfanta Alianta a a avut ca obiective principale pastrarea statu-quo-ului creat de Congresul de la Viena si inabusirea miscarilor revolutionare pe continent. Primul obiectiv era indreptat mai ales impotriva Frantei si urmarea sa previna orice noua revolutie in aceasta tara si mentinerea reglementarilor teritoriale din 1815. Cel de-al doilea obiectiv exprima intereseul celor trei puteri conservatoare-Rusia, Austria, Prusia-de a pastra randuielile prerevolutionare, respectiv de a le stabili acolo unde acestea fusesera rasturnate. Acest obiectiv implica si el respectarea statu-quo-ului teritorial, intrucat multe dintre miscarile revolutionare se ridicau sub stindardul luptei de eliberare nationala a unor popoare aflate sub stapanire otomana, austriaca, ruseasca. Aici se vor manifesta contradictiile dintre marile puteri. Sfanta Alianta va tine 4 congrese: in 1818, la Aachen, in 1820, la Tropau, in 1821, la Laibach si in 1822, la Verona. La Aachen, cele patru puteri din coalitia antinapoleoniana, Anglia, Rusia, Austria, Prusia, au decis sa retraga trupele de ocupatie din Franta si sa primeasca Parisul in sistemul creat de Congresul de la Viena. La Verona, documentul final a fost semnat doar de Austria, Rusia si Prusia, el perevedea masura de interventie in Spania pe care urmau sa o efectueze trupe franceze. Anglia, Franta se opuneau intentiei Rusiei de a pune in discutie situatia Greciei. Actiunile Sfintei Aliante au continuat si dupa 1822, au fost tot mai mult marcate de disensiunile dintre puterile autocratice si Marea Britanie si Franta. Marea Britanie, multumita de rezultatele Congresului de la Viena, va urmari mentinerea statu-quo-ului teritorial si a echilibrului raporturilor de putere.

Marea Britanie va sprijini mentinerea Imperiului habsburgic, pentru ca il considera indispensabil pentru balanta de forte in zonele centrale si de sud-est ale continentului. Pe de alta parte, Marea Britanie era in favoarea mentinerii Imperiului Otoman, pe care il considera un important obstacol in calea patrunderii Rusiei catre stramtori si Balcani. Succesele Rusiei vor face din Anglia un protagonist principal al coalitiei antiruse in razboiul Crimeii. Marea Britanie refuza categoric participarea la inabusirea miscarilor revolutionare. Pe de alta parte, Anglia, in 1848, aproba infrangerea revolutiei din Imperiul Habsburgic de catre trupele ruse, iar in 1850, ea nu se opunea interventiei trupelor austriece contra miscarii de emancipare a Italiei. Va sprijini lupta pentru independenta Greciei, pentru a slabi influenta Rusiei in Balcani si a-si proteja propriile interese in Orientul apropiat, poarta catre India.

Imperiul Habsburgic era multumit de rezultatele obtinute in 1815. Prusia se ridica amenintator asupra pozitiei Austriei in Germania, iar Rusia, asupra populatiilor sale de origine slava in Balcani. Franta ravnea sa recapete mostenirea lasata de Richelieu, din centrul Europei. Rusia iesise puternica intarita prin infrangerea tentativei lui Napoleon de a domina Europa. Alaturi de Austria si Prusia va fi un adevarat stalp al ordinii create prin Congresul de la Viena. Se va afla alaturi de Turcia in infrangerea revolutiei lui Tudor Vladimirescu si a Eteriei, ca si alaturi de Poarta si Viena in zdrobirea revolutiei din 1848. Va dezvolta raporturi cordiale cu SUA. Omul politic Tocqueville spunea ca raporturile dintre Rusia si America vor domina lumea. Dar prioritara este politica rusa de extindere teritoriala si de influenta politica pe seama Portii. Reusitele acestei orientari vor duce la razboiul Crimeii.