Feminismul liberal

Feminismul liberal este o formă individualistă de teorie feministă, care se concentrează asupra capacității femeilor de a-și menține egalitatea prin acțiunile și alegerile proprii. Accentul său a fost acela de a face drepturile femeilor juridice și politice egale cu bărbații. Exponenții feminismului liberal susțin că societatea deține falsa convingere că femeile sunt, prin natura lor, mai puțin capabile de intelect și fizic decât bărbații; astfel, tinde să discrimineze femeile din academie, forum și piață. Feminiștii liberali cred că „subordonarea femeilor este înrădăcinată într-un set de constrângeri obișnuite și legale care blochează intrarea și succesul femeilor în așa numita lume publică”. Ei se străduiesc pentru egalitatea sexuală prin reforme politice și juridice.

Scopul pentru exponenții feminismului liberal de la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900 a fost acela de a câștiga sufragiul femeilor sub ideea că atunci ar obține libertatea individuală. Ei au fost preocupați de obținerea libertății prin egalitate, punând capăt cruzimii bărbaților față de femei și câștigând libertatea de a deveni persoane complete. Ei credeau că niciun guvern sau obicei nu ar trebui să interzică exercitarea libertății personale. Exponenții timpurii ai feminismului liberal au trebuit să contracareze presupunerea că doar bărbații albi au meritat să fie cetățeni deplini. Exponenții precum Mary Wollstonecraft, Judith Sargent Murray și Frances Wright au susținut incluziunea politică a femeilor. În 1920, după aproape 50 de ani de activism intens, femeilor le-a fost acordat în cele din urmă dreptul de vot și dreptul de a ocupa funcții publice în Statele Unite.

Feminismul liberal a fost liniștit timp de patru decenii după ce a câștigat votul. În anii 1960, în timpul mișcării drepturilor civile, feministele liberale au tras paralele între discriminarea rasială sistemică și discriminarea pe criterii de sex. Grupuri precum The National Organization for Women, The National Women’s Political Caucus și The Women’s Equity Action League au fost create la acel moment pentru a continua drepturile femeilor. În Statele Unite, aceste grupuri au lucrat pentru ratificarea Amendamentului privind egalitatea de drepturi sau "Amendament constituțional pentru echitate", sperând să se asigure că bărbații și femeile sunt tratate ca fiind egale în cadrul legilor democratice care influențează, de asemenea, sfere importante ale vieții femeilor, inclusiv reproducerea, munca și egalitatea de salarizare. Alte aspecte importante pentru feministele liberale includ, dar nu se limitează la drepturile de reproducere și la accesul la avort, hărțuirea sexuală, vot, educație, compensație echitabilă pentru muncă, îngrijire la prețuri accesibile, asistență medicală accesibilă și scoate în evidență frecvența violenței sexuale și domestice împotriva femeilor.

Scriitorii feminiști populari, asociați cu această teorie, sunt Mary Wollstonecraft, John Stuart Mill, Helen Taylor; Wave Betty Friedan și Gloria Steinem din Al Doilea Val; și feminista Rebecca Walker din Al Treilea Val.

Mary Wollstonecraft (1759-1797) a avut o influență foarte mare în scrierile sale, precum A Vindication of Woman’s Right, comentând opinia societății despre femeie și le-a încurajat pe femei să-și folosească vocile în luarea deciziilor separate de deciziile luate anterior pentru ele. Wollstonecraft „a negat faptul că femeile sunt, prin natura lor, mai mult căutarea de plăcere și oferirea de plăcere decât bărbații. Ea a motivat că, dacă ar fi fost limitați la aceleași cuști care prind femeile, bărbații ar dezvolta aceleași personaje eronate. Ceea ce Wollstonecraft a vrut cel mai mult pentru femei a fost personalitatea.” Ea a susținut că asuprirea patriarhală este o formă de sclavie care nu mai poate fi ignorată. Împreună cu Judith Sargent Murray și Frances Wright, Wollstonecraft a fost unul dintre primii susținători importanți pentru integrarea completă a femeilor în politică.

Elizabeth Cady Stanton (12 noiembrie 1815 - 26 octombrie 1902) a fost una dintre cele mai influente femei în feminismul Primului Val. O activistă socială americană, ea a contribuit la orchestrarea Convenției Seneca Falls, prima convenție privind drepturile femeilor, care a avut loc în Seneca Falls, New York. Nu numai că mișcarea sufragetă a fost importantă pentru Stanton, dar și ea a fost implicată în drepturile părintești și de custodie ale femeilor, legile divorțului, controlul nașterilor, drepturile de muncă și drepturile de venit, printre altele. Partenera ei în această mișcare, Susan B. Anthony, a fost și ea la fel de influentă. Împreună, ele au luptat pentru o schimbare lingvistică în Amendamentele 14 și 15 pentru a include „femela”. În plus, în 1890 a înființat Asociația Națională a Sufragetelor Americane și a acționat ca președinte până în 1892. În ciuda faptului că nu a creat niciodată un text feminist, ea a produs multe discursuri, rezoluții, scrisori, apeluri și petiții care au alimentat Primul Val și au păstrat viu spiritul. În plus, prin strângerea unui număr mare de semnături, ea a ajutat la trecerea Actului de Proprietate al Femeilor Căsătorite din 1848, care considera femeile independente din punct de vedere legal de soții lor și le-a acordat proprietatea lor.