Tratatul de la Nisa

Adoptat in Decembrie 2000, prin concluziile Consiliului European de la Nisa, si semnat la 26 februarie 2001, Tratatul de la Nisa a incheiat Conferinta Interguvernamentala care a inceput in februarie 2000, si al carei obiectiv era sa pregateasca institutiile europene pentru sosirea de noi state membre. Acest tratat a deschis drumul reformei institutionale necesare viitoarei extinderi a Uniunii Europene, prin aderarea tarilor candidate din estul si sudul Europei.

Trebuie mentionat cã, practic, schimbãrile institutionale prevãzute în Tratatul de la Nisa vor avea loc abia începând cu 2004. Astfel, noul Parlament European care va fi ales în iunie 2004 va avea 732 de membrii, iar noua Comisie, care îsi va începe mandatul în noiembrie 2004, va avea 25 de membrii. Tot din noiembrie 2004 va avea loc si o nouã ponderare a voturilor în cadrul Consiliului.

Modul în care este ales Presedintele Comisiei si membrii ei, conform reglementãrilor ce vor intra în vigoare odatã cu Tratatui de la Nisa, este urmãtorul:

" Art. 214(2). Consiliul, reunit în prezenta sefilor de stat si de guvern, hotãrând printr-o majoritate calificatã, va numi persoana pe care intentioneazã sã o numeascã Presedinte al Comisiei Europene; nominalizarea trebuie sa fie aprobatã de Parlamentul European.

Consiliul, hotãrând prin majoritate calificatã si prin acordul comun cu Presedintele nominalizat, va adopta lista cu celelalte persoane pe care intentioneazã sã le numeascã ca membrii ai Comisiei, în concordantã cu propunerile fãcute de cãtre fiecare stat membru.

Presedintele si ceilalti membrii ai Comisei astfel nominalizati, în bloc, vor fi supusi votului de aprobare al Parlamentului European. Dupã aprobarea de catre Parlamentul European, Presedintele si ceilalti membrii ai Comisiei vor fi investiti de cãtre Consiliu care va hotãrî prin majoritate calificatã."

Articolul 4 al Protocolului asupra extinderii Uniunii Europene statueazã:

"1. De la 1 ianuarie 2005 si cu efect din momentul când prima Comisie de dupã aceastã datã îsi va începe mandatul, art. 213(1) din Tratatul instituind Comunitatea Europeanã si art. 126(1) al Tratatului instituind Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice vor fi înlocuite de cãtre urmãtoarele:

"1. Membrii Comisie vor fi alesi pe baza competentei lor generale si care oferã toate garantiile de independentã.

Comisia trebuie sã includã câte un cetãtean al fiecãrui stat membru.

Numãrul membrilor Comisie poate fi schimbat de Consiliu printr-un vot unanim."

2. Când Uniunea va consta din 27 de state membre, art. 213(1) din Tratatul instituind Comunitatea Europeana si art. 126(1) al Tratatului instituind Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice vor fi înlocuite de cãtre urmãtorul:

"1. Membrii Comisie vor fi alesi pe baza competentei lor generale si care oferã toate garantiile de independentã.

Numãrul membrilor Comisiei este mai mic decât numãrul statelor membre. Membrii Comisiei sunt alesi pe baza unui sistem rotativ întemeiat pe principiul egalitãtii, aranjamentele necesare fiind adoptate de Consiliu prin vot unanim.

Numãrul membrilor Comisiei este stabilit de Consiliu prin vot unanim".

Acest amendament se va aplica de la data de la care îsi începe mandatul prima Comisie de dupa aderarea celui de-al douazeci si saptelea stat membru.

3. Consiliul, hotãrând în unanimitate, dupa semnarea tratatului de aderare de cãtre cel de-al douazeci si saptelea stat al Uniunii, va adopta:

- numãrul de membrii ai Comisiei;

- implementarea aranjamentelor pentru un sistem rotativ bazat pe principiul egalitãtii, continând toate criteriile si regulile necesare pentru determinarea compozitiei colegiilor succesive în mod automat pe baza urmãtoarelor principii:

a) Statele membre vor fi tratate strict pe picior de egalitate cu privire la succesiunea si timpul petrecut de cetãtenii lor ca membrii ai Comisiei, în consecintã, diferenta dintre numãrul total de perioade în functie detinute de cetãtenii a oricãror douã state membre sã nu poatã fi mai mare de una;

b) referitor la punctul (a), fiecare colegiu succesiv trebuie sã fie compus în asa fel încât sã reflecte în mod satisfacãtor aria demograficã si geograficã a tuturor statelor membre ale Uniunii.

4. Orice stat care aderã la Uniune are dreptul, la momentul adeziunii sale, sa aibã unul din cetãtenii sãi ca membru al Comisiei, pânã la aplicarea paragrafului 2.".

Conform "Protocolului asupra lãrgirii Uniunii Europene", unde Consiliul trebuie sã voteze cu majoritate calificatã, voturile membrilor sãi vor fi dupã cum urmeazã: Franta, Italia, Germania si Marea Britanie câte 29, Spania cu 27, Olanda cu 13, Belgia, Grecia si Portugalia câte 12, Suedia si Austria câte 10, Danemarca, Irlanda si Finlanda câte 7 si Luxemburg cu 4. Actele Consiliului trebuie sa fie adoptate cu cel putin 169 de voturi în favoare a majoritãtii membrilor acolo unde Tratatul prevede ca actul este adoptat la propunerea Comisiei. În celelalte cazuri, pentru adoptarea în Consiliu va fi nevoie de cel putin 169 de voturi în favoare, adunate de la douã treimi din membri. Atunci când o decizie este în proces de adoptare prin majoritate calificatã, un membru al Consiliului poate cere sã se verifice dacã statele membre care sustin decizia constituind majoritatea calificatã reprezintã cel putin 62% din totalul populatiei Uniunii. Dacã se dovedeste cã aceastã conditie nu este îndeplinitã, decizia respectiva nu va fi adoptatã.