Cromatică bacoviană în poezia Plumb

La 4/17 septembrie 1881, se naste la Bacau viitorul poet George Bacovia, al V-lea din cei 11 copii ai familiei Vasiliu. Copilaria si-o va petrece la Bacau. Debuteaza la 18 ani in revista “Literatorul” condusa de Al. Macedonski. Desfasoara o bogata activitate creatoare iar din acest an, 1898 se pastreaza primele poezii cunoscute ale lui George Bacovia: “Ploua”, “Rar”, “Sonet”, “Tablou de iarna”, “Palid”, “Si toate”. Scrie poezia “Plumb” la 19 ani, care impreuna cu primele sale poezii, se vor reuni in volumul cu acelasi nume, “Plumb” in anul 1916. Alte volume publicate vor fi “Scantei galbene”, “Cu voi”, “Comedii in fond” etc.

Aparitia lui George Bacovia in literatura romana si europeana, este mai mult decat una obisnuita, inscriindu-se in categoria fenomenelor culturale de exceptie. In receptarea critica a operei, s-a putut vorbi de bacovianism. Primul lucru care ne izbeste de altfel de G.Bacovia este tocmai spiritul teatral, manierismul, stilul suferintei. “Nu ascultam spovedania unui bolnav, ci luam parte la o punere in scena, poetul desprinzandu-se pe fondul universului caruia i-a dat o viata aproape ca un personaj. El e absent si prezent autor si actor.”

“Nu exista numai o lume bacoviana, dar fiinta poetului, risipa in toate lucrurile, ia din cand in cand infatisarea unui strigoi: se aud pasii lui obositi, rasuflarea lui chinuita, plansul lui sfasietor. Bacovia nu se confeseaza, nici nu dispare in spatele lumii create: el este acolo, prea concret ca sa fie o iluzie, prea putin real ca sa fie un pesonaj deosebit venit din afara, e fantoma nascuta din lumea pe care a creat-o prelungind-o, caci are aceeasi substanta cu ea.

Avem impresia ca poetul face a doua oara teribila lui experienta; ceea ce ascultam nu este spovedania unui om viu, tanguirea sau hohotul lui, este prezenta unui strigoi care cutreiera nelinistit o lume posedata candva, acum straina.” – Nicolae Manolescu.

Semnificatia istorica a unei date – “Plumb”, 1916

Publicarea tardiva a volumului de versuri “Plumb” semnifica dubla conditie istorico-literara a lui G. Bacovia – cap de pod intre doua momente ale istoriei literare romanesti.

“Plumb” reprezinta o etapa intrucatva anterioara, mai ales ca inainte de a fi adunate in volum, poeziile au fost publicate in cea mai mare parte in reviste efemere si obscure, de provincie, Bacovia ilustreaza, defapt, devenirea istorica a curentului simbolist care nu moare, ci evolueaza spre formule lirice intrermediare si modernizate.

E. Lovinescu deduce originalitatea Plumbului prin inlaturarea “completa a oricarui alt artificiu poetic”- si identificarea poeziei ca expresie a unei stari de “dezorganizare sufleteasca”, de descompunere a “fiintei organice”, intr-un cuvant, “o nimicire a vietii” nu numai in formele ei spirituale, ci si “animale.”

In opozitie cu aceasta interpretare, G Calinescu retine ca semn caracteristic al poeziei bacoviene “tocmai artificiul”.Acesta subliniaza “conventia si poza”, criticul afirmandu-si propriul sau gust de estet intelectualizat caruia ii repugna “sinceritatea” sau “spontaneitatea” empirica si depistand pretutindeni “regula lucraturii” mecanice.