Diversitate, tematică și stilistică în poezia interbelică

I. Curente si orientari culturale interbelice

Repere ale cazului

• Destinul literaturii in anii `20 - `30 a fost profund marcat de doua fenomene: manifestarea simbolismului, care precede poezia modernista interbelica, si teoretizarea sincronismului. Prin sincronismul lovinescian se explica, in parte, dezvoltarea intregii literaturi a epocii, inclusiv a romanului modern, experienta simbolismului european devinde punctul de pornire al poeziei interbelice. Dar si romanul si poezia sunt expresia unei noi sensibilitati, citadine, care modifica relatia dintre om si lume, felul in care artistul se intelege acum pe sine si in raport cu lumea exterioara.

• Prin perioada interbelică înţelegem separarea definitivă a domeniilor literaturii, în sensul în care Nicolae Manolescu preciza în studiul ,,Metamorfozele poeziei”: ,,Poezia modernă rezultă din simbolism şi simbolis- mul reprezintă el însuşi, într-o măsură, o experienţă suficientă în sine, închisă. Simbolismul e nu doar un început , ci şi un sfârşit...“

• Poezia simbolistă este arborele din care îşi trage seva poezia modernă: „din trunchiul extraordinar al simbolismului au răsărit mai multe mlădiţe decât au putut visa vreodată întemeietorii săi revoluţionari, iar coroana acestui copac e de fapt cerul cu miraculoase şi infinite nuanţe ale poeziei moderne europene”. (Felix Aderca)

• Simbolismul este „prologul modernismului poetic românesc” (Mircea Scarlat)

• La începutul sec. al XX-lea, modernitatea s-a manifestat prin etapa de început a simbolismului, care a evoluat şi a culminat înainte de Primul Război mondial, întrând în declin după 1914 (Lidia Bote, Simbolismul românesc)

• Poezia moderna rezulta din simbolism si simbolismul reprezinta el insusi, intr-o masura, o experienta suficienta in sine, inchisa. Simbolismul e nu doar un inceput, ci si un sfarsit. Refuzand retorica, didacticul, anecdoticul, poetul simbolist incearca sa intemeieze poezia nu pe ce exprima, nici pe functia ei, ci pe ea insasi, ca un mic univers intr-un raport de paralelism cu universul real, coerent si autonom prin ritmul interior de care se lasa condus.

Dincolo de relatia pe care criticul o stabileste cu simbolismul, este cazul sa observam o caracteristica esentiala a poeziei interbelice, aceea de a-si constitui propiul domeniu si univers imaginar – de teme, motive, viziune, stil – de a deveni, o experienta suficienta siesi.

Curente literare

În aceasta perioada s-au dezvoltat mai multe curente literare printre care se numară şi modernismul.Acesta cuprinde toate acele mişcari artistice care exprimă o ruptură de tradiţie şi are în vedere principalele elemente noi în poezie,proză şi în critica literară.

Modernismul nu s-a manifestat numai în domeniul literaturii,ci şi în artă.Fiind total opus tradiţionalismului,acesta reprezintă o manifestare radicală şi îndrăzneaţă,a celor mai noi forme de exprimare în planul creaţiei.

Această tendinţă susţine teoria imitaţiei,promovarea tinerilor scriitori,care au o imaginaţie bogată şi care creează cu uşurinţă o poezie,de asemenea susţine şi trecerea de la o literatură cu tematică rurală la o literatură de inspiraţie urbană, şi evoluţia de la epic la liric.Printre modernişti se numără George Bacovia,Lucian Blaga,Ion Barbu şi Tudor Arghezi. Aceştia s-au impus prin originalitatea creatoare.

Ipostaze ale modernismului românesc

- Simbolismul - formă incipientă a modernismului G. Bacovia

- Modernismul eclectic T. Arghezi

- Modernismul sincron L. Blaga

- Modernismul ermetic I. Barbu

- Tradiţionalismul sau modernismul autohton I. Pillat, V. Voiculescu

- Modernismul extremist

- Avangardismul

Particularităţile liricii moderniste:

- preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii

- preferinţa pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia

- cultivarea lucidităţii în actul de creaţie lirică

- dispariţia speciilor consacrate şi înlocuirea lor cu formule poetice insolite („inscripţie”, „psalm”, „creion”, „poem într-un vers”, „catren”, cântec”)

- artele poetice dobândesc o valoare emblematică pentru universul poetic, pentru estetica personală, pentru viziunea asupra lumii

- noul limbaj poetic se caracterizează printr-un vocabular insolit, prin ambiguitate semantică, prin sintaxă eliptică, prin înnoirea metaforei

- coexistenţa în versificaţie a prozodiei consacrate cu versul liber, versul alb, absenţa strofelor (strofe inegale) ritmuri interioare

- modificarea punctuaţiei convenţionale (versurile încep fără majusculă, dispar punctul şi virgula), se folosesc intens punctele de suspensie ca semn al inefabilului şi al sugestiei

II. Diversitatea tematica in poezia interbelica. Motive poetice

Diversitatea tematică la un scriitor poate fi o parte definitorie a sa,şi işi poate creea originalitate prin adoptarea unei anumite teme,şi a unor anumite motive în poezie.De asemenea,axându-se mai mult asupra unor teme,la care adaugăm spaţiul,cadrul ce-l înconjoară şi starea de spirit a scriitorului,acesta din urmă reuşeşte sa-şi pună amprenta asupra acelei teme astfel creându-şi originalitate.

Un bun exemplu este George Bacovia.Priceperea acestuia de a reuşi să-şi transmită gândurile şi emoţiile prin versuri,care la prima vedere par uşoare,dar au înţelesuri foarte adânci gândite,contribuie la originalitatea sa creatoare.Bacovia utilizează foarte mult simbolul în poeziile sale, la fel ca şi light-motivul şi repetiţia.Majoritatea poeziilor bacoviene incep şi se termină simetric,însă cel mai important procedeu folosit de poet este sinestezia.

Un alt element original al poeziei bacoviene este cromatica.Poetul nu utilizează nuanţe de culori ci doar culori puternice care ies in evidenţă.Dintre aceste câteva culori menţionăm roşul,care reprezintă sângele, galbenul reprezintă deznădejdea,tristeţea,verdele şi violetul reprezintă monotonie iar rozul şi albastrul implică starea de nevroză.Bacovia aduce o nouă tonalitate in lirica românească. In poezia lui domină cerul de plumb apăsător, orizonturile închise,toamna galbenă,toate acestea constituind originalitatea eului liric.

Temele poeziei bacoviene duc cu gândul la aceeaşi idee, la acea atmosferă macabră.Una din temele poeziei sale este existenţa cotidiană,cea de zi cu zi.El exprimă un pustiu lăuntric,camera în care trăieşte poetul este plină de fantasme,această temă întâlnindu-se în poeziile”Gri”,”Singur”.