Structuri de date - accesarea informațiilor de pe hard disk

Introducere:

Tema acestui proiect vizeaza accesarea datelor de pe hard disk si salvarea datelor intr-un logfile (fisier binar), precum si crearea unei liste simplu inlantuita. Mentionez ca proiectul este in concordanta cu tema de licenta. Pentru a putea accesa hard disk-ul am folosit functia speciala “CreateFile”.

Structura programului:

Programul este alcatuit in mare parte din proceduri. Pentru inceput am declarat structura listei pe care o vom folosi, pentru a putea continua apoi cu definirea procedurii “readsec” in care implementam functia CreateFile si salvam sectoarele citite de pe hard disk, intr-un fisier binar. Apoi sectoarele ce nu sunt nule, le copiem intr-o lista simplu inlantuita.

Pentru a da un plus de originalitate proiectului am incercat conversia fisierului binar in care am salvat sectoarele de pe hard disk, intr-o matrice.

Structurile de date utilizate intern (definitie, descriere, implementare, operatii elementare utilizate)

Articolul

Articolele sunt structuri de date neomogene si continue. Ele au un numar fix de elemente numite campuri, iar accesul la acestea se face direct.

Utilitatea articolelor apare in manipularea datelor complexe (care presupun stocarea unui numar de caracteristici pentru fiecare entitate) si in crearea structurilor de date evoluate.

Definirea unui articol este de fapt definirea unui nou tip de date in cadrul limbajului. Aceasta nu presupune alocare de memorie, dar permite declararea ulterioara de variabile din noul tip. Compilatorul va aloca memorie doar pentru variabilele declarate pe baza definitiei articolului. Pentru determinarea dimensiunii efective de memorie utilizate se recomanda folosirea operatorului sizeof, deoarece ea poate fi diferita de suma dimensiunilor campurilor componente (datorita restrictiilor de aliniere).

Lista

Listele simplu inlantuite sunt structuri de date dinamice omogene. Ele nu sunt alocate ca blocuri omogene de memorie, ci ca elemente separate de memorie. Fiecare nod al listei contine, in afara de informatia utila, adresa urmatorului element. Aceasta organizare permite numai acces secvential la elementele listei.

Pentru accesarea listei trebuie cunoscuta adresa primului element (numita capul listei), iar elementele urmatoare sunt accesate parcurgand lista.

Lista simpla este o structura dinamica. Se caracterizeaza prin:

- variabila pointer, care contine adresa unei zone de memorie numita primul element al listei;

- zona de memorie se compune din doua subzone: o zona cu informatii utile si o variabila pointer ce contine adresa elementului urmator;

- celelalte elemente ale listei sunt legate intre ele;

Fisierul

Structurile de date externe nu diferă mult de structurile de date interne. Apar unele complicaţii care nu sunt majore de altfel, prin aceea că volumul datelor este foarte mare şi elementele repetitive abundă, ceea ce conduce la ideea că structurile de date externe sunt privite ca structuri de structuri de date interne dispuse pe suport de memorie externă.

Pentru a realiza regăsirea într-un volum de date de dimensiuni remarcabile, este necesară organizarea, sistematizarea datelor şi crearea acelor elemente indispensabile localizării, adresării.

Structurile de date externe sunt contigue, formate din elemente dispuse în continuarea celorlalte şi necontigue, distanţa dintre elemente fiind o variabilă aleatoare a cărei lege de repartiţie este identificabilă, dar care necesită memorarea distanţelor, întrucât nu se construieşte un mecanism de generare cu repetare a acestora.

Structurile de date externe se regăsesc în cele mai multe cazuri sub denumirea de fişiere. Când ating un nivel de structurare prin adrese suficient de dezvoltat, se formează fişiere interdependente, iar în cazul unor structuri mai complexe se regăsesc sub denumirea de baze de date.

În cazul în care conţinutul de lungime L este tratat distinct, se ia în discuţie conceptul de înregistrare fizică. Se porneşte de la faptul că într-un buffer, de regulă sunt stocate datele ce corespund unei structuri de tip articol, ce se recunosc sub denumirea de înregistrare logică sau articol logic. Scopul este de a face deosebirea între modul în care se dispun informaţiile pe suportul fizic şi modul în care sunt gândite organizările de date în raport cu prelucrările particulare.