Memoria externă

>> Introducere

Memoria calculatorului a luat diferite forme dealungul timpului. Primele calculatoare

foloseau tuburi Williams - în esență proiectând puncte pe un ecran TV și citindu-le din nou mai târziu, sau linii de mercur, în care datele erau depozitate sub formă de unde sonore care parcurgeau tuburi cu mercur la viteză mică (comparativ cu viteza de operare a mașinii). Aceste metode destul de neproductive au fost înlocuite cu dispozitive de stocare (memorare) în mediu purtător magnetic, de exemplu memoria cu miezuri magnetice de formă inelară, în care un curent electric era folosit pentru a induce un câmp magnetic remanent (dar slab) într-un material feros, care putea fi citit ulterior, după necesitate pentru a folosi datele. În cele din urmă a apărut memoria dynamic random access memory , DRAM. DRAM-ul este format din bănci (mulțimi grupate) de condensatori, componente electrice care pot reține o sarcină electrică pentru o anumită durată de timp.

Termenul de memorie poate avea semnificatii diferite dar atunci când vine vorba de calculatoare prin memorie se intelege mecanism de reţinere a datelor ce pot fi utilizate de un echipament electronic. Totusi memoria calculatorului este de mai multe tipuri, memoriea interna de tip RAM, ROM, cache, registrii sau memoria extern ace este structurata in medii de stocare externe precum Hard-Disk, Flash Pen, Card-uri, Stick-uri, SSD, etc. Spre deosebire de memoria interna care este de mici dimensiuni, memoria externa theoretic poate fi nelimitata.

Pentru a utilize informatiile din memoria externa ele trebuie aduse mai inta in memoria principala. Prin comparatie cu memoria interna, memoria externa se caracterizeaza prin viteza de acces mai scazuta, cst mai redus, capacitate mai mare, si are rolul de a mari spatial de emorare al unui sistem de calcul.

Memoria externa este o memorie de arhivare, ceea ce inseamna ca asigura stocarea datelor preluate din mediul extern pe o perioada de timp nedeterminata si in volume semnificative. Se poate spune ca memoria de arhivare este cea care asigura forma de stocare suplimentara a datelor din sistemul de calcul. Tot in memoria externa sunt stocate si programele cu ajutorul carora se realizeaza prelucrarea datelor.

>>Cum Functioneaza memoria

Calculatorul foloseste un sistem binar de numarare in care sunt utilizate doar cifrele 0 si 1. Aceasta baza este utilizata in domeniul calculatoarelor deoarece toate numerele pot fi reprezentate ca siruri de pulsuri electronice pornite si oprite ( 0 -> oprit , 1 -> pornit ).

Bit-ul sau cifra binara reprezinta cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata si prelucrata de catre calculator. O succesiune de 8 biti se numeste byte sau octet. Datele reprezentate in memorie ocupa o succesiune de bytes.

Byte-ul este cea mai mica unitate de date ce poate fi reprezentata si adresata in memoria calculatorului. Byte-ul este de fapt reprezentarea unui caracter. Prin caracter se intelege o litera, o cifra, un semn de punctuatie sau un simbol grafic reprezentat in memorie.

Datorita dezvoltarii puternice a tehnologiei, a devenit necesara introducerea unor multiplii ai byte-ului:

1 kilobyte (KB) = 1024 bytes

1 megabyte (MB) = 1024 KBytes

1 gigabyte (GB) = 1024 MBytes

1 terrabyte (TB) = 1024 GBytes

1 petabyte (PB) = 1024 TBytes

1 exabyte (EB) = 1024 PBytes

>> Memoria Externa

Memoria externă are rolul de a păstra informaţiile (programe şi date) pe o durată nedeterminată. Pentru orice calculator, memoria externă constituie o completare şi o extindere a memoriei interne, prezentând două particularităţi deosebite faţă de memoria internă:

- este nelimitată ca volum

-este nevolatilă, informaţiile rămân stocate pe o durată nedeterminată.

Memoria externă este o memorie suplimentară care comunică cu microprocesorul tot prin intermediul magistralei de date şi magistralei de comenzi. Ea este o memorie nevolatilă din care se poate citi şi în care se poate scrie.

Memoria externă are de obicei o capacitate mult superioară celei interne, în care se pot înmagazina mai multe programe precum şi datele corespunzătoare lor. Ea este reprezentată în mod special de discurile magnetice, discuri asemănătoare ca formă şi mod de utilizare cu discurile de pick-up, dar cu proprietăţile benzii magnetice: de pe aceste discuri se poate citi, dar de asemenea se pot scrie informaţii pe suportul lor magnetic.

Memoria externă este alcătuită în principal din discuri fixe (hard-disk) şi discuri flexibile (floppy-disk). Discurile fixe sunt montate de obicei în interiorul unităţii centrale şi nu pot fi detaşate de calculator decât prin demontarea acesteia. Discurile flexibile se folosesc cât este nevoie, ele fiind introduse într-un locaş special, după care pot fi recuperate cu uşurinţă.