Baza tehnico-materială

Capitolul I : Definirea noţiunii de baza tehnico-materială a comerţului

Pentru desfasurarea activitatii sale, comertul dispune de un anumit potential material, uman si financiar, denumit resursele lui economice. Ele sunt forma de concretizare a capitalului comercial si a fortei de munca angajate in comert ca factori de productie. Resursele materiale ale comertului cuprind bunurile-capital folosite pentru desfasurarea proceselor comerciale (magazine, depozite, utilaj comercial) denumite mijloace fixe si bunuri-capital destinate actelor de schimb (stocuri de marfuri), proceselor de productie din comert (materii prime si materiale) si nevoilor de administrare (obiecte de intretinere, rechizite, materiale de protectie), formand o parte importanta a mijloacelor circulante. Ele au o reflectare fizica in gestiunea materiala a unitatilor si una valorica in activul si pasivul bilantului societatilor comerciale. Baza tehnico-materiala a comert ului cuprinde totalitatea mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar necesare efectuarii operatiunilor com erciale. Ea este o parte a resurselor materiale ale comertului. Terenurile si mijloacele fixe sunt denumite contabil imobilizari corporale. Terenurile reprezinta, pentru comert, o componenta a cladirilor pe care sunt situate (terenuri cu constructii) s i a depozitelor de tip deschis (de exemplu depozite pentru combustibil solid sau pentru materiale de constructii), avand insa o pondere redusa in totalul imobilizarilor corporale.

Ele sunt evaluate in patrimoniul unitatilor, dar, de regula, nu sunt supuse amortizarii, in afara de cazurile in care pentru amenajarea lor s-au facut investitii. Mijloacele fixe sunt bunuri materiale de valoare mare si durata de functionare indelungata (ani de zile). Ele isi transmit treptat valoarea asupra marfurilor vandute s i sunt recuperate pe seama amortizarilor cuprinse in cheltuielile de circulatie. • In ceea ce priveste structura lor, ea se evidentiaza printr-un nomenclator valabil pentru toate ramurile economiei nationale. Acesta cuprinde:

1)Cladiri;

2)Constructii speciale;

3)Masini, utilaje si instalatii de lucru;

4)Aparate si instalatii de masurare, control s i reglare;

5)Mijloace de transport;

6)Animale de munca;

7)Plantatii;

8)Unelte, inventar gospodaresc s i alte mijloace fixe.

Evident, mijloacele fixe ale comertului sunt prezente numai in anumite grupe. In general, in comert, preponderente sunt cladirile pentru magazine si depozite. • O alta grupare a mijloacelor fixe se face dupa rolul lor in circulatia marfurilor, delimitandu-se:

1)Reteaua de unitati cu amanuntul (magazine, restaurante, chioscuri etc.);

2)Reteaua de depozite;

3)Mobilierul si utilajul comercial;

4)Mijloacele de transport;

5)Alte mijloace fixe. Fiecare categorie are o structura diversa de elemente, corespunzator cu cerintele comercializarii multiplelor grupe de marfuri care fac obiectul schimbului in economie.

Mijloacele fixe au o exprimare cantitativa si una calitativa. Exprimarea cantitativa se face in unitati fizice (numar de magazine, de utilaje), in unitati de marime (suprafata comerciala in m2, capacitatea spatiului de depozitare in m3, capacitatea mijloacelor de transport in tone etc.) si in unitati valorice (in lei), reprezentand valoarea de intrare (initiala) a mijloacelor fixe, adica valoarea la punerea in functiune si valoarea ramasa, respectiv valoarea dupa scaderea amortizarii la zi. Datorita schimbarii in timp a preturilor, mijloacele fixe sunt reevaluate la diferite termene, pentru a se putea stabili exact marimea amortizarii. Exprimarea calitativa a mijloacelor fixe se face prin performantele lor in exploatare, definite prin parametrii de functionare, prin gradul de modernizare a mijloacelor fixe, raportand performantele lor la progresul tehnic contemporan, si prin gradul de uzura a mijloacelor fixe, ca raport intre marimea uzurii fizice s i valoarea lor initiala. Aceste caracteristici asociate dau valoarea de piata a unui mijloc fix, adica valoarea care ar putea fi obtinuta prin instrainarea lui in conditiile actuale ale privatizarii sau in conditiile in care societatea ar putea fi supusa regimului falimentului.

Obiectele de inventar sunt bunuri de valoare mica, indiferent de durata de serviciu, sau cu o durata mai mica de un an indiferent de valoarea lor. In comert se includ in aceasta categorie: utilaj marunt, echipamentul de protectie al salariatilor, materialele de uz gospodaresc, unele ambalaje cu un numar mic de circuite etc. Valoarea lor se recupereaza integral la darea in folosinta sau esalonat pe mai multi ani, pe seama cheltuielilor de circulatie. Baza tehnico-materiala a comertului poate apartine in intregime societatilor comerciale sau poate fi partial inchiriata de la persoane fizice sau juridice. Structura bazei tehnico-materiale pe cele doua mari componente - mijloace fixe si obiecte de inventar - ca si pe elemente este diferita pe ramuri si forme de comert, reflectand natura si amploarea proceselor din fiecare ramura. Cerintele rationalizarii circulatiei marfurilor impun o concordanta intre nivelul dezvoltarii bazei tehnico-materiale si volumul activitatii economice in toate etapele circulatiei marfurilor, ramanerea in urma intr-una din ele rasfrangandu-se negativ asupra intregului circuit. De exemplu, utilizarea paletelor in miscarea marfurilor in depozite trebuie insotita de adaptarea corespunzatoare a conditiilor de transport si de primire a marfurilor in acest sistem la magazine pentru a nu intrerupe lantul de vehiculare mecanizata a marfurilor. Schimbarile intervenite in formele de proprietate din comert in ultimii ani, aparitia micului comert privat, lipsit de o baza tehnico-materiala adecvata, ca si lipsa in general a marelui capital comercial, s-au rasfrant asupra investitiilor in comert si asupra calitatii bazei tehnico-materiale. Spatiile comerciale sunt in buna parte inchiriate, iar costul chiriei este ridicat, ceea ce greveaza asupra cheltuielilor de circulatie si a pretului de vanzare.