Extras din proiect
Capitolul I :
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A UNEI ORGANIZAŢII ŞI ACTELE NORMATIVE DE REGLEMENTARE A ACESTEIA
Organizaţia este o formă concretă de desfăşurare a activităţii umane în diferite domenii: economic, social, cultural, politic etc. Orice tip de activitate trebuie administrată. De aceea, orice organizaţie funcţionează ca un sistem ale cărui componente sunt în strânsă legătură pentru a putea interveni fiecare la momentul oportun cu mijloace proprii, spre a răspunde unei nevoi. Ea are o structură proprie, determinată de scopul pentru care a fost creată.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ a unei organizaţii - reprezintă ansamblul persoanelor şi compartimentelor de muncă (tehnico-productive, economice, administrative), modul în care sunt constituite şi grupate precum şi legăturile care se stabilesc între ele.
O structură organizatorică raţională este condiţia esenţială pentru: asigurarea funcţionării normale a compartimentelor de muncă, repartizarea precisă a responsabilităţilor, stabilirea riguroasă a dependenţelor ierarhice, a unităţii între responsabilităţile unei funcţii şi puterea de decizie. Reprezentarea grafică a structurii unei organizaţii poartă numele de organigramă.
Structura organizatorică este alcătuită din următoarele elemente, indiferent de ramura economică sau activitatea socială desfăşurată:
1. Funcţia (funcţia de conducere şi funcţia de execuţie)
2. Postul
3. Ponderea ierarhică
4. Compartimentele (compartimente funcţionale şi compartimente operaţionale)
5. Nivelurile ierarhice
6. Relaţiile organizatorice
7. Activităţile
Majoritatea organizaţiilor care urmăresc obţinerea unui profit apar atunci când o persoană (întreprinzătorul) are ideea creării unui produs pe care speră că îl vor dori consumatorii. Principalele sarcini sunt în acest moment obţinerea capitalului necesar finanţării afacerii, obţinerea de materii prime, crearea sau cumpărarea echipamentelor care vor fi folosite, angajarea muncitorilor, producerea şi apoi vânzarea produsului.
Toate sarcinile din organizaţia incipientă îi revin fondatorului, ceea ce conduce la forma de organizare pe care Henry Mintzberg a numit-o structură simplă. O structură simplă este caracterizată de relaţia fondator/proprietar cu toate posturile şi funcţiile angajaţilor.
Evolutia organizaţiei in sistemul economic contemporan. Trăsături ale contextului economic şi tehnologic
care produc mutaţii profunde în structura şi funcţionarea organizaţiei.
Puterea este deţinută aproape în exclusivitate de o singură persoană. Luarea deciziilor este simplă şi eficientă; directorul trebuie să se implice în toate domeniile, ceea ce face din structura simplă cea mai riscantă structură.
Pentru împărţirea unei organizaţii în grupuri sau unităţi de muncă, trebuie să se ţină cont de faptul că este importantă gruparea oamenilor în aşa fel încât să fie asigurate comunicarea, coordonarea şi cooperarea dintre oameni şi împărtăşirea unor obiective şi resurse comune.
În unele cazuri într-o organizaţie pot apărea mai multe tipuri de grupare. Gruparea trebuie să determine o mai strânsă interdependenţă între fluxurile de lucru şi procese; oamenii lucrează mai uşor şi mai repede dacă sunt grupaţi. Uneori gruparea duce la interacţiuni sociale şi comunicare mai bune, mai ales atunci când oamenii trebuie să lucreze împreună.
(Exemplu de organigramă ierarhic-funcţională)
Preview document
Conținut arhivă zip
- Evolutia Organizatiei in Sistemul Economic Contemporan - Trasaturi ale Contextului Economic si Tehnologic care Produc Mutatii Profunde in Structura si Functionarea Organizatiei.pdf